Celule adulte obişnuite, programate să se comporte ca celulele suşă embrionare, pot repara ţesutul miocardic afectat de diverse maladii cardiovasculare. Celulele injectate în inima şoarecilor care au suferit un infarct au contribuit la ameliorarea structurii şi funcţionării muşchiului cardiac. În urma acestui experiment, oamenii de ştiinţă speră că vor reuşi, în viitor, să reconstruiască miocardul pacienţilor care suferă de maladii coronariene severe, folosind propriile lor celule. Rezultatele au fost evidente, a declarat Timothy Nelson de la Mayo Clinic din oraşul Rochester (Minnesota), coordonatorul acestui studiu.

Cercetătorii au folosit un nou tip de celule - care se comportă ca celulele suşă embrionare -, numite pluripotente induse (iPS) şi obţinute din celule obişnuite. Ca şi celulele suşă embrionare, celulele suşă pluripotente induse au capacitatea de a se transforma în orice tip de celulă din organism. Deoarece ele provin din ţesut adult, folosirea lor este mai puţin controversată decît cea a celulelor suşă embrionare, prelevate de la embrionii în vîrstă de cîteva zile. Timothy Nelson a precizat că, la două săptămîni după transplantarea acestor celule, ele au început să se transforme în diverse tipuri de ţesuturi cardiace, inclusiv în muşchi cardiac, vase de sînge şi în celule care căptuşesc pereţii vaselor de sînge. Aceste celule au continuat să se dezvolte timp de patru săptămîni, iar şoarecii trataţi cu celule iPS s-au însănătoşit. Animalele tratate cu celule iPS se mişcau mai bine, iar testele cu ultrasunete au relevat îmbunătăţirea semnificativă a capacităţii inimii de a pompa sîngele în organism.

Cercetătorii americani speră ca această descoperire să poată fi folosită în viitor în tratamentele pentru oameni. În teorie, celulele iPS pot fi obţinute din pielea pacienţilor, permiţîndu-le acestora să îşi producă propria rezervă de celule pentru transplant, care nu ar declanşa o reacţie de respingere din partea organismului. În prezent, celulele iPS nu sînt folosite pe oameni, deoarece oamenii de ştiinţă încă lucrează la punerea la punct a unei proceduri 100% sigure de obţinere a acestora, însă mai multe echipe de cercetători au făcut deja progrese importante.