În România avem aproximativ 770 de Centre de Recuperare și Reabilitare și Centre de Îngrijire și Asistență a persoanelor cu handicap, care adăpostesc peste 25.000 de persoane, conform statisticilor Ministerului Muncii. Numărul acestora este unul mult mai mare, pentru că există multe centre private, multe dintre ele neacreditate. Majoritatea nu își merită numele, pentru că nu arată deloc a centre de recuperare, ci mai degrabă a lagăre de concentrare, ferite de ochii lumii și de la care autoritățile își întorc privirile. Toți cei intrați acolo nu au voie să iasă din instituție, iar 80% dintre ei mai ies doar după moarte. Milioane de euro se cheltuiesc anual pentru ținerea lor în instituții, bani cu care mulți dintre ei ar putea fi ajutați să se facă bine și să se integreze în comunitate.

CONTRAST IZBITOR Contrastul este izbitor. Deși sunt aduși de cele mai multe ori în centre cu un handicap ușor, în loc să regreseze, boala pacienților avansează pe zi ce trece din lipsa medicației și a îngrijirilor corespunzătoare. Condamnați să trăiască veșnic între patru pereți, locuitorii acestor centre sunt supuși frecvent unor tratamente inumane și degradante și nu au fost învățați să ceară nici măcar ajutor. Așa arată un bilanț îngrijorător realizat de Centrul de Resurse Juridice (CRJ), organizație non-guvernamentală care acţionează pentru crearea şi funcţionarea unui cadru legal şi instituţional care să asigure respectarea drepturilor omului şi a egalităţii de şanse. Autoritățile se bucură de vizite în astfel de centre, dacă acestea sunt anunțate din timp. Aparent, în cadrul acestor vizite anunțate, tinerii par fericiți, se joacă și au toate condițiile unui trai decent. Însă ce se întâmplă atunci când tinerii rămân singuri între pereții clădirilor este greu de imaginat pentru noi, cei de afară. Tocmai de aceea, reprezentanții CRJ vizitează instituțiile fără să își anunțe prezența în prealabil. Așa au descoperit neregulile grave care se petrec în spatele așa-ziselor Centre de Recuperare și Centre de Îngrijire și Asistență a persoanelor cu handicap. Două astfel de vizite au fost făcute și în acest an în județul Constanța, una la Centrul de îngrijire și asistență ”Armonia” din Negru Vodă, iar cealaltă la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică din Techirghiol. La noi în județ nu au fost găsite nereguli grave, cum a fost, de exemplu, cazul de la Centrul din Bolintin Vale, județul Giurgiu, unde oamenii mâncau alături de câini, iar unii dintre ei erau legați cu lanțuri. Nu au găsit nici toalete fără uși, cum au găsit la Balș, județul Olt. Însă, cu toate acestea, nici viețile celor internați în centrele constănțene nu sunt tocmai roz, acest lucru accentuând faptul că persoanelor cu handicap nu li se respectă uneori drepturi fundamentale. În urma vizitei la Centrul din Negru Vodă, monitorii au observat că registrul de plângeri și sugestii nu se afla la loc accesibil, fiind ținut închis în biroul șefului de centru. De asemenea, singura posibilitate a beneficiarilor de a contacta telefonic persoane din afara centrului era folosirea biroului șefului de centru, în prezența acestuia. Potrivit raportului de monitorizare, echipa prezentă acolo nu a văzut foarte multe obiecte personale, iar dulapurile care conțineau astfel de obiecte erau închise cu lacăt. ”Pentru persoanele închise în astfel de centre, lucrurile personale sunt ceva fundamental. Însă nu li se dă voie să aibă niciun obiect. Pereții centrelor sunt albi, fără tablouri, iar ei nu au alte obiecte de vestimentație cu excepția celor pe care le poartă”, a declarat Georgiana Pascu, reprezentant CRJ, în cadrul unui simpozion pe tema respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități instituționalizate, organizat zilele trecute la Sinaia. Persoanele găzduite la ”Armonia” nu beneficiază de analize medicale periodice decât în măsura în care apar astfel de oportunități, de obicei la inițiativa unor fundații sau asociații, se arată în același raport. Niciun tânăr beneficiar nu urmează o formă de învățământ, deoarece, potrivit șefului centrului, marea lor majoritate prezintă retard psihic sever. În ceea ce privește personalul centrului, și acesta este mic - 53 de angajați față de 62 cât prevede organigrama. La momentul vizitei de monitorizare, serviciile asigurate erau cele de bază, însă lipseau serviciile de recuperare și socializare pe care le-ar fi putut oferi un kinetoterapeut, un ergoterapeut sau un pedagog de recuperare. Cu toate acestea, monitorii nu au observat neglijență din partea angajaților sau lipsă de organizare din partea conducerii centrului. Centrul din Negru Vodă dispune și de șase locuințe protejate, unde cei cu probleme ușoare învață să devină autonomi. În aceste locuințe protejate, condițiile erau mult mai bune, camerele - mai spațioase și cei închiși aici aveau chiar și mult-râvnitele obiecte personale.

Nu e chiar așa...

În replică, șeful Direcției Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Constanța, Petre Dinică, demontează pas cu pas acuzațiile aduse de cei de la CRJ. ”Ceea ce a prezentat acest ONG este perfect adevărat. Într-adevăr, nu avem kinetoterapeut sau ergoterapeut, din cauză că nu am putut găsi personal specializat pe raza localității. Nici măcar în Constanța nu am găsit, însă personalul este suficient. Cei care pot să își gestioneze singuri obiectele personale și le închid singuri cu lacăt, iar celor care nu sunt în măsură să le gestioneze li se dau spre folosință de către angajați. Dacă li se lasă pe mâna lor, ei le distrug. Și accesul la telefon este permis, dar sub supraveghere, tot pentru a preveni distrugerea. De asemenea, nu avem fonduri suficiente asigurate pentru a cumpăra tot ceea ce ar fi necesar”, a menționat șeful DGASPC Constanța. Tot Petre Dinică spune că persoanele găzduite în Centrul ”Armonia” au beneficiat de analize medicale periodice, realizate cu sprijinul mai multor fundații.