Cel puţin jumătate din instituţiile de îngrijire a copiilor cu dizabilităţi nu au angajat un medic generalist, dar şi mai multe sînt centrele în care nu există un medic psihiatru. Ca urmare, tratarea copiilor cu nevoi speciale se face în spitale de psihiatrie. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Centrul de Resurse Juridice (CRJ) şi care demonstrează faptul că în instituţiile publice asistenţa medicală primară se asigură fie prin vizita periodică, fie prin transportarea copiilor la cel mai apropiat medic de familie. Cu toate că instituţiile de îngrijire au în organigramă postul de medic generalist, acesta este vacant în mai mult de jumătate din centrele monitorizate, serviciile medicale primare fiind asigurate de personalul auxiliar angajat. Pe lîngă problemele legate de lipsa tratamentului medical specializat, mai ales de cel stomatologic, specialiştii CRJ au întîlnit situaţii în care medicii au refuzat să-i trateze pe copii din cauza dizabilităţilor pe care le au. În ceea ce priveşte afecţiunile psihice de care suferă, copiii din instituţii primesc preponderent tratament medicamentos, dar au fost şi situaţii în care personalul necalificat a schimbat medicaţia din cauza constrîngerilor financiare. Reprezentanţii CRJ au mai constatat că, în multe dintre centrele vizitate, evaluările medicale ale copiilor nu erau la zi, iar pentru diagnosticare sau reevaluare, minorii au fost internaţi în spitale de psihiatrie sau în secţii pentru adulţii bolnavi cronic. Totodată, au fost cazuri în care medicii psihiatri au refuzat internarea copiilor proveniţi din centre de plasament în secţiile pentru bolnavi acuţi, trimiţîndu-i în secţii pentru bolnavi cronici din mediul rural. Pe de altă parte, verificările au evidenţiat faptul că micuţii cu vîrste cuprinse între cîteva luni şi doi ani au fost plasaţi în aceeaşi instituţie cu adolescenţi sau tineri de pînă la 23 de ani. Potrivit raportului, îngrijirea copiilor cu vîrste foarte mici împreună cu adolescenţi pune în pericol dezvoltarea fizică şi mentală a acestora, cu atît mai mult cu cît personalul de îngrijire, educaţie şi supraveghere este, de cele mai multe ori, nespecializat în acest sens. Raportul "Monitorizarea drepturilor copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi din instituţiile publice" a fost realizat după ce reprezentanţii CRJ au vizitat peste 60 de centre publice rezidenţiale din 35 de judeţe.