Sîntem în plină criză, da!? Pînă şi despre preşedintele american Barack Obama se spune că a albit la tîmple, după numai două luni petrecute la Casa Albă, deşi Bill Clinton sau George W. Bush au trăit acelaşi fenomen abia după primii doi ani. Economia mondială este în recesiune masivă, pentru că producţia a scăzut, la nivel global, iar milioane de şomeri aglomerează străzile marilor metropole de pe toate continentele. În acest climat „încurajator”, în care, în România, se petrece un jaf pe zi, indiferent dacă este vorba de o bancă, o casă de schimb valutar sau „casieria” wc-ului public din colţul străzii mele bucureştene, pe lîngă o crimă sau un viol, de la Băicoi - oraşul căruia localnicii, pe vremea comunismului, i-au cerut schimbarea numelui în „Băi tovarăşi” - pînă în Italia şi înapoi, ei bine, în acest climat palpitant, preşedintele Băsescu, care nu albeşte niciodată, ne propune soluţia unei „centuri de siguranţă”, sub forma împrumutului bancar la FMI!

În România anului de graţie 2009, vorba cîntecului unei formaţii basarabene, cu refrenul „avem di tăti”, avem spioni, avem gangsteri, corupţie, bogăţie, sărăcie şi inflaţie, pe lîngă multe altele, dar mai avem şi un preşedinte care joacă, în travesti, rolul de premier… El se întîlneşte cu sindicalişti, patroni, şefi de state, pe scurt, cu toată lumea, pentru că are „indicaţii preţioase” de dat tuturor. Am aflat de la amicul Bogdan Teodorescu că, atît recomandarea pentru împrumutul de la Banca Mondială, cît şi propunerea de accizare a telefoanelor celulare, a brichetelor, chiloţilor de damă „tanga” şi a revistelor pentru adulţi, sînt „emanate” de la Cotroceni… „Si non e vero, e ben trovato” (Dacă nu e adevărat, e o găselniţă bună) !

În Evul Mediu exista o chestie numită „centura de castitate”, foarte asemănătoare, stilistic vorbind, cu ideea de astăzi a lui Traian Băsescu. De cîte ori un soldat pleca la război, îi punea nevestei nişte chiloţi de tablă, încuiaţi cu lacătul, care îi permiteau bietei femei, prin două orificii minuscule, să-şi facă doar nevoile. Ea nu se putea spăla, dar nici nu avea cum să-şi înşele soţul plecat la luptă! Bărbatul păstra cheia lacătului pe toată durata campaniei militare şi îi desfăcea nevestei centura de castitate abia după întoarcerea acasă. Este drept că istoria nu ne spune ce se întîmpla dacă soţul murea în luptă, ca un erou, sau pierdea cheia într-o bătălie… Bag de seamă că, pentru preşedintele - luptător Traian Băsescu, România a ajuns ca o nevastă medievală ce poartă, la recomandarea expresă a bărbatului, centuri de castitate, siguranţă sau cum mai vreţi să le numim. Luptătorul care îi ameninţă chiar şi pe clienţii datornici ai băncilor comerciale are idei şi soluţii pentru tot ceea ce i se întîmplă ţării noastre, la orice oră din zi sau din noapte.

Singura problemă este ce părere au bărbaţii femeilor din Băicoi, oraş care n-a mai apucat să-şi schimbe numele în „Băi tovarăşi”, despre faptul că ar exista riscul ca şi prezervativele să fie accizate, pe lîngă multe alte produse… Din acest punct de vedere, centura de castitate este o soluţie politică riscantă, pentru că preşedintele jucător - luptător poate pierde „cheia” centurii în focul bătăliei electorale din acest an!