Cercetarea este mai puţin atractivă pentru multe universităţi, mai ales din motive financiare, veniturile realizate prin acest segment nu suplimentează alocaţiile bugetare în aceeaşi măsură în care o fac taxele studenţilor şi au un efect mai scăzut asupra veniturilor individuale ale cercetătorului. Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) indică, într-un raport prezentat joi şi intitulat \"Barometrul calităţii -2009\", că pentru multe universităţi cercetarea este foarte puţin atractivă, mai ales din motive financiare. \"Veniturile generate de cercetare nu suplimentează alocaţiile bugetare în aceeaşi măsură în care o fac taxele studenţilor şi au un efect mai scăzut asupra veniturilor individuale ale cercetătorului. Din acest motiv, dar şi din altele, cum ar fi, spre exemplu, practicile de evaluare a proiectelor de cercetare sau gestionarea sistematică şi instituţională defectuoasă a fondurilor de cercetare, doar şase instituţii de învăţământ superior acreditate, dintr-un total de 8.514, au atras peste jumătate din banii publici alocaţi pentru cercetare (51,14%), iar trei universităţi (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea Politehnică din Bucureşti, Universitatea din Bucureşti) au reuşit performanţa de a câştiga aproape o treime din fonduri (32,36%)\", potrivit studiului. În plus, puţin peste 20% dintre universităţile româneşti au concentrat peste 90% din fondurile pentru cercetare alocate prin concurs. Ierarhia universităţilor pe criteriul sumelor de cercetare atrase se asociază cu distribuţia numărului de articole indexate în baze de date internaţionale. Astfel, 16 universităţi care se află în topul primelor 20, pe criteriul numărului de articole indexate ISI (standard de acreditare - n.r.), se regăsesc în primele 20 de universităţi pe criteriul numărului de finanţări atrase pentru cercetare.

Lipsa stimulentelor pentru cercetare şi subfinanţarea publică a programelor de studii fac ca universităţile să fie captive într-o logică a supravieţurii în care accentul este pus mai degrabă pe comunicarea de cunoştinţe - predare, decât pe producerea de cunoaştere - cercetare, se mai arată în raport. Tendinţa de concentrare se va menţine dacă cercetarea continuă să fie grav subfinanţată, inclusiv din cauza lipsei comenzii din mediul privat – caracteristică Europei în general, dar care în România este agravată de distrugerea sistematică a industriei manufacturiere în perioada de dupa 1990. Conducerea ARACIS consideră că universităţile româneşti nu sunt cuprinse în topul primelor 500 de universităţi ale lumii, tocmai pentru că nu au dezvoltată cercetarea şi nu au o imagine bună.