Cercetările promiţătoare efectuate asupra vulnerabilităţii în faţa stresului şi asupra sindromului posttraumatic, care îi afectează pe unii angajaţi ai armatei sau pe unele dintre victime unor catastrofe, deschid calea pentru noi terapii eficiente. ”Anumite persoane, confruntate cu o situaţie extrem de stresantă, rămîn uimitor de calme, iar profilul lor hormonal este unic”, a explicat Deane Aikins, psihiatru al Universităţii Yale, în timpul conferinţei anuale organizată de American Association for the Advancement of Science (AAAS), ce are loc, în această săptămînă, în Chicago. În mod contrar faţă de majoritatea indivizilor aflaţi în aceeaşi situaţie, nivelul hormonului cortisol, care creşte în sînge ca o reacţie la stres, a rămas scăzut în cazul acestor persoane, iar peptidele, moleculele care inhibă stresul, erau la un nivel ridicat.

Aceste teste au fost efectuate pe grupuri de militari americani care cuprindeau şi cîţiva membri ai forţelor speciale, prin folosirea unor simulatoare care să îi aducă pe voluntari în situaţii de stres maximal. Continuînd aceste cercetări, autorii au declarat că în viitor va fi posibilă antrenarea oamenilor pentru a rezista mai bine în condiţii de stres, prin creşterea concentraţiei hormonului antistres DHEA sau chiar prin meditaţie. ”Întrebarea este cum să-i transformăm, de exemplu, pe tinerii recruţi din armată, fragili în faţa stresului, în persoane care să rămînă calme în situaţii stresante de luptă, la fel ca acei care au acel bun profil hormonal. Cred că acesta este actualul Sfînt Graal al Pentagonului”, a declarat Deane Aikins.

Departamentul american al Apărării încearcă prin aceste teste să afle tot mai multe lucruri despre sindromul posttraumatic, care are efecte devastatoare asupra militarilor combatanţi. Specialiştii consideră că aproximativ 20% dintre soldaţii întorşi din Irak suferă de acest sindrom. În opinia profesorului Karestan Koenen, profesor de sănătate publică în cadrul Universităţii Harvard (Massachusetts), aproximativ 50% din populaţia totală a lumii dezvoltă acest sindrom după ce a suferit un şoc puternic, precum un viol în cazul femeilor sau un accident grav, în cazuri generale. Testele sale au fost efectuate în Noua Zeelandă, pe adulţi şi copii şi au relevat prezenţa unor factori genetici, alături de cauze socioculturale, care fac ca anumite persoane să fie predispuse la dezvoltarea acestui sindrom. Koenen a citat, printre altele, sărăcia din copilărie şi neşansa de a avea o mamă depresivă. ”Va fi posibil să prevenim apariţia acestui sindrom în cazul indivizilor care prezintă această predispoziţie, cu ajutorul unor psihoterapii precoce”, a precizat cercetătoarea. Studiile genetice în curs despre acest sindrom sînt la fel de promiţătoare în privinţa fabricării unui medicament care să acţioneze preventiv.

Un alt studiu prezentat la Chicago, în această săptămînă, coordonat de Jordan Grafman, din Cadrul National Institute of Healh (NIH), a precizat că persoanele care au suferit leziuni la un anumit nivel al creierului nu erau afectate de sindromul posttraumatic.