Lipsa mijloacelor materiale a făcut ca, în ultimii ani, fenomenul abandonului şcolar să ia amploare, tot mai mulţi copii părăsind şcoala. Nici judeţul Constanţa nu a scăpat de acest flagel, care pune în pericol viitorul societăţii româneşti. Potrivit datelor Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Constanţa, în anul şcolar trecut, rata abandonului şcolar la nivelul judeţului nostru a fost de 0,52%. Mai exact, în anul şcolar 2010 – 2011 au părăsit sistemul de învăţământ 459 de elevi. Cei mai mulţi au fost din ciclul gimnazial, unde 156 de elevi (0,71%) au ales să nu mai vină la cursuri, însă cea mai mare rată a abandonului (procentul celor care au părăsit şcoala din numărul total al populaţiei şcolare) s-a înregistrat la liceu, respectiv la seral: 1,12%. Cu alte cuvinte, din numărul total de elevi înscrişi, 1,12% (reprezentând un număr de 61 de elevi) nu s-au mai prezentat la cursuri. La ciclul liceal, la forma de învăţământ la zi au plecat din sistem 139 de elevi (0,81%), iar la postliceal au abandonat doi elevi (0,65%). Şi la ciclul primar s-au înregistrat cazuri de abandon, 101 elevi (0,45%) nemaiprezentându-se la şcoală. Deşi este, încă, destul de mare rata abandonului, la nivelul judeţului Constanţa s-a înregistrat o scădere remarcabilă, ajungând la 0,52%, faţă de 0,90% cât a fost în anul şcolar 2009 – 2010.

SOCIETATE CONDAMNATĂ Potrivit reprezentanţilor ISJ, în general renunţă la şcoală copiii proveniţi din familii dezorganizate sau cu o situaţie materială precară. „Principalele motive ale abandonului şcolar sunt reprezentate de scăderea interesului faţă de educaţie, neimplicarea părinţilor în formarea copiilor, lipsa mijloacelor materiale precum şi intrarea elevului într-un anturaj care îl îndeamnă să facă acest pas”, a declarat inspectorul şcolar general din cadrul ISJ, prof. dr. Aliss Andreescu. Cei mai predispuşi sunt copiii proveniţi din familii defavorizate din mediul rural. De multe ori, părinţii îşi retrag copiii de la şcoală pentru a-i trimite să muncească, contribuind, în acest mod, la creşterea veniturilor familiei. În aceste condiţii, nu este de mirare că rata analfabetismului din România (aproximativ 2%) este printre cele mai mari din UE, sau că unul din doi adolescenţi nu înţelege textul citit.

PRINTRE CONSECINŢELE ABANDONULUI ŞCOLAR SE NUMĂRĂ SCĂDEREA NIVELULUI DE EDUCAŢIE, CREŞTEREA RATEI INFRACŢIONALITĂŢII, IMPOSIBILITATEA GĂSIRII UNUI LOC DE MUNCĂ ŞI LIPSA MIJLOACELOR DE TRAI

Cu alte cuvinte, elevii care renunţă la şcoală din cauza lipsei mijloacelor materiale se vor confrunta, ca adulţi, cu exact aceleaşi probleme, nereuşind să-şi depăşească condiţia. În ciuda programelor derulate de instituţiile statului şi de organizaţiile nonguvernamentale pentru a reduce acest fenomen, fără politici coerente pentru creşterea nivelului de trai al românilor, mai ales al celor din mediul rural, abandonul şcolar va continua să reprezinte o problemă serioasă pentru sistemul de învăţământ din România.