O altă scumpire iminentă ameninţă economiile românilor. De această dată este vorba despre energia electrică la consumator, care se va scumpi considerabil din cauza faptului că UE va obliga statele membre să achiziţioneze certificatele de emisii de dioxid de carbon (CO 2) din 2013. „Aceste certificate vor trebui achiziţionate de către producători din 2013 şi preţul va fi între 40 şi 100 de euro pe tonă, iar efectul la consumator va fi de circa 15 - 20 de euro. Mulţi dintre producătorii care se bazează pe combustibil fosil, respectiv cărbune, vor avea mari probleme legate de costuri pe care nu le vor putea acoperi, iar influenţa se va vedea în preţ”, a declarat, în cadrul unui seminar dedicat energiilor regenerabile, un expert din Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF), Gabriel Băleanu. Potrivit datelor MEF, România va trebui să ajungă la un nivel de 20% ca pondere a energiei regenerabile la totall de consum pînă în 2020, comparativ cu 17,6%, cît are în prezent. Din cota actuală, doar o parte reprezintă energie regenerabilă pură, fiind contabilizată de exemplu şi cantitatea de lemn utilizată de peroanele din mediul rural pentru încălzirea locuinţelor. Comisia Europeană (CE) a aprobat, în octombrie, pentru România, o cotă de 75,9 milioane tone de emisii de dioxid de carbon pentru intervalul 2008-2012. Hotărîrile CE se bazează pe analiza planurilor naţionale de alocare de certificate de emisii de dioxid de carbon (CO2) propuse pentru 2007 şi pentru perioada 2008-2012, în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră a UE (EU ETS). Planurile naţionale de alocare stabilesc, pentru fiecare stat membru, „plafonul” sau limita din cantitatea totală de CO2 pe care instalaţiile ce intră sub incidenţa schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră le pot emite, precizînd numărul exact de certificate de emisii pe care le primeşte fiecare dintre acestea. În calitate de stat membru al UE, România a avut obligaţia întocmirii unui plan de alocare pentru 2007, ultimul an din cadrul primei perioade de comercializare, în plus faţă de planul corespunzător celei de-a doua perioade de comercializare.