La 20 martie a.c, lumea culturală mare (și, deopotrivă, simultan cu ea, Constanța) celebrează ziua de naștere a Poetului Publius Ovidius Naso, de care se leagă, în particular, începuturile vieții culturale tomitane autentice.

În pofida unui start categoric ratat, Cetatea Tomisului intră totuși într-o lăudabilă cadență a celebrării Anului 2017 - An al lui Ovidiu. Ar fi fost straniu ca emoția, individuală și colectivă, a oamenilor de cultură ai Tomisului să nu genereze forme adecvate de expresie, proiecte și programe comemorative.

Spre a nu plictisi, amintesc sintetic, aici, debutul manifestărilor omagiale anunțate de Universitatea Ovidius (Zilele Universității, preambul al Anului Omagial Ovidius a.c., program cu numeroase momente care punctează evenimentul), de Teatrul de Stat Constanța (primul eveniment al Anului Ovidius - premiera piesei dramaturgului Viorel Savin Bucuria de a fi îndurerat la Tomis), de Biblioteca Județeană Ioan N. Roman (concurs de lirică și expoziție tematică), de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (seminar științific și expoziție) etc.

Sub presiunea modelului comemorativ al Sulmonei, care derulează un amplu program integrat de acțiuni comemorative, între aprilie 2017 și 2018 (program integrat elaborat după o largă consultare a managerilor culturali din regiunea Abruzzo), pare că și Tomisul intră în orbita emoției celebrării Poetului.

Însă anvergura programelor este mult sub potențial. Pare emblematic că debutul celebrării Anului Ovidius la Teatrul de Stat se produce cu o piesă a unui excelent dramaturg și ovidianist băcăuan, Viorel Savin, și că tot Bacăul rămâne, până astăzi, singur în eforturile de a convinge Ministerul Culturii să declare anul în curs drept An al lui Ovidiu.

Este nevoie în continuare de proiecte mari, de impact, care să construiască în Cetate urme culturale profunde (instituții, edificii, simboluri de circulație culturală de mare amplitudine etc.) în marja celebrării trecerii primilor 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis...

Până la binefăcătoarea naștere a acestora, ne bucurăm totuși a consemna că Cetatea Tomisului nu lipsește cu totul din efortul comemorativ local, național și european și își cinstește totuși Poetul care e vinovat parțial de faima ei în lume. O probă de foc a comunității culturale tomitane (despre care ne încăpățânăm să credem că există) va fi proba proiectelor ce vor fi propuse administrației locale, care enunță fabuloase linii de finanțare a inițiativelor sectoriale de impact.

Până atunci, avem bucuria de a face public, sintetic, fotografia de etapă a volumului colectiv RĂZBUNAREA BARBARILOR. 2000 DE ANI FĂRĂ OVIDIU LA TOMIS.

În scurt timp, ideea noastră, lansată cu doar o lună în urmă, a generat simpatii, prietenii și parteneri de peste tot. Numeroase instituții ale Tomisului, care au avut de la bun început intuiția anvergurii proiectului, precum Clusterul INOMAR, Universitatea Ovidius, numeroase publicații locale, Biblioteca Județeană Ioan N. Roman, Universitatea Andrei Șaguna, Liceul Teoretic Ovidius, numeroase asociații culturale (Wild Art, Asociația România - Dacia Casa Noastră etc.), și-au anunțat sprijinul și implicarea. Autorul a colectat aproape 50 de promisiuni de contribuții la volumul colectiv, din Tomis și din Țară (unde musai trebuie subliniat sprijinul cultural uriaș primit din Suceava, Timișoara, Târgu Mureș etc., unde cultura are încă prieteni sensibili la toate cântecele ei de sirenă).

Prefața volumului va fi semnată de către domnul Liviu Franga, personalitate a vieții culturale românești (prof. dr., Decan al Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, Departamentul de Filologie Clasică și Neogreacă, latinist și ovidianist, specialist în poetica latină clasică, istoria literaturii latine, istoria civilizației romane, gramatica limbii latine etc.).

Cartea va fi structurată pe următoarele capitole: Vocile Exegezei, Vocile Culturii, Vocile Cetății, Prieteni de Departe, la care se vor adăuga biografii și indice de autori, o scurtă cronologie a acțiunilor omagiale 2017 - Anul lui Ovidiu, o bibliografie critică actualizată Ovidiu (limba română), ilustrații tematice, anexe etc. Până în prezent, au anunțat participarea la volum personalități ale vieții culturale și academice din Țară (Mircea A. Diaconu - Suceava, Iulian Boldea - Târgu Mureș, Adrian Dinu Rachieru - Timișoara, Viorel Savin - Bacău, Liviu Ioan Stoiciu - București etc.) și de la Tomis (ovidianistul Ștefan Cucu, istorici precum Gabriel Custurea, Marian Zidaru, Ion Moiceanu, prestigioase cadre universitare precum Daniela Țurcanu-Caruțiu, Stoica Lascu, Marioara Cojoc, Adriana-Claudia Câteia, Estella Ciobanu, Florin Stan, oameni de cultură precum Bogdan Constantin Papacostea, Florin-Cristian Anastasiu), iar mulți alții au promis contribuții și texte în măsura timpului disponibil (cer iertare celor nenominalizați pentru arbitrariul inevitabil al selecției!).

Numeroși alți oameni de cultură din Tomis (directori de licee, profesori, jurnaliști, artiști plastici etc.) s-au angajat, de asemenea, să contribuie la proiectatul volum colectiv al orașului.

Cei care încă nu au confirmat participarea cu text au în continuare șansa de a se include în lista onorabilă a oamenilor de cultură din Tomis cărora chiar le pasă de Ovidiu și de fabuloasa sa moștenire. Lista autorilor volumului nostru, volum al Cetății Tomis (în fotografia ei de an 2017), rămâne larg deschisă pentru aceștia!

Prietenii lui Ovidius din Tomis și din Țară au apreciat că volumul poate constitui deopotrivă un semn de omagiu al comunității culturale tomitane/naționale față de Poetul Ovidiu, o contribuție analitică de actualitate (exegeză) la opera acestuia scrisă la Pontus Euxin, precum și o confirmare a capacității oamenilor de cultură și spiritualitate de la Tomis de a participa la o construcție colectivă de tip cultural, în jurul unei teme comune de reflecție.

Creșterea pantagruelică a volumului confirmă câteva din speranțele secrete cu care am lansat, în februarie 2017, RĂZBUNAREA BARBARILOR: există multă iubire, la Tomis și în Țară, pentru Ovidiu, pentru literatură, pentru cultură. Câteodată, această dragoste trebuie doar provocată, tușată - și ea produce îndată semne uriașe de conștiență și emoție, de reacție și vitalitate. De aceea, încurajat de reușita de etapă a acestui proiect comun al Cetății, sunt în măsură să enunț un nou pariu al volumului - acela de a colecta 96 de texte destinate lui Ovidiu ca expresie simbolică a omagiului nostru, în contrapartidă cu cele 96 de elegii din literatura epistolară a exilului trimise de Poet la Roma (poezia exilului, Tristele și Ponticele), cu ținta clară de a obține revocarea relegării la Tomis... 96 de motive de iubire care l-ar fi vrut aici. 96 de motive pe care geții, strămoșii noștri, nu le-au scris. Pe care le scriem noi, urmașii acestora, în ultimul an simbolic din primele două milenii fără Ovidiu la Tomis...

Vreau să îți mulțumesc, Ov, că nu ai ucis poezia la Tomis. Și să îți jur că nimeni, după tine, nu a mai fost așa de flămând de dragoste și de poezie în această Cetate precum știu deja că vei fi fost Tu. Vreau să îți mulțumesc, Ov, că nu ai mai lăsat pe nimeni să ucidă poezia din noi, niciodată. După 2000 de ani, Ov, tomitanii încă se închină la icoanele poemelor tale!

Dr. Dorin Popescu