Un cunoscut om de televiziune din Constanța, prietenul Adi Gorpin, se declară oripilat de poporul rău și needucat, care nu se ridică la înălțimea conducătorului său local, primarul Decebal Făgădău. Pe principiul Ceaușescu era băiat bun, dar tanti Leana, consumatoare de sămânță de floare îl strica, amicul meu crede că cetățenii sunt de porc, în timp ce administrația e ca o floricică și aduce drept argument sacii cu deșeuri din toate materielele adunate de pretinși iubitori ai naturii, care, spre propria mulțumire, se transformă în gunoieri de ocazie.

Să constatăm de la bun început ideea că „pe jos” e un spațiu al nimănui, ceva dintr-o altă dimensiune, care nu ne aparține nouă, ca ființe tocmai hristosînviate, un loc în care putem vărsa-arunca-scuipa orice, este adând înrădăcinată între urechile unui procentaj semnificativ de cetățeni din oraș. Să mai constatăm, totuși, ceva ce am mai spus, că, prin anii ’70, Berlinul avea trotuarele „poleite” cu gumă de mestecat scuipată de „preaeducații nemți”, altminteri consemnați în folclorul românesc la capitolul CEI MAI și adulați ca atare. A fost nevoie de multă muncă, de amenzi și programe de conștientizare desfășurate de municipalitatea berlineză, pentru ca fenomenul să fie stopat, în cele din urmă. Să mai constatăm că facem pe deștepții, fiindcă oricine a fost în oricare dintre orașele mari ale Europei, de ale României nici nu mai pomenesc, a constatat că, odată ieșit din zona turistică, mizeria de pe jos este la ea acasă.

Dar, desigur, este mult mai la îndemână să pretindem că poporul e rău și vinovat, decât să privim cu luare aminte spre activitatea autorităților și să constatăm că nici astăzi nu aplică o Hotărâre de Consiliu Local Municipal în integralitatea ei, deși aceasta ar putea să îmbunătățească foarte mult starea de curățenie a orașului, actualul primar invocând mereu diverse greutăți după cum se simțea inspirat, probabil. Nici măcar o campanie consistentă în scop de responsabilizare nu a fost în stare municipalitatea să propună, cu excepția glumei denumite Curățăm Constanța Noastră, care a pus la strâns gunoiul din spațiul public ba atârnaci vremelnici la bugetul local, ba prietenași scoși la înaintare, ba elevi și studenți adunați „cu entuziasm”, ba chiar pe aceia care sunt plătiți să salubrizeze.

E mult mai simplu să întindem un deget acuzator, decât să constatăm că vântul suflă mii de hârtii și alte deșeuri ușoare din zona platformelor de gunoi, pe care le împrăștie prin tot orașul. E mult mai simpatic să scriem că avem niște proști în jurul nostru, decât să constatăm că planurile municipalității în acest sens continuă să fie la fel de după ureche așa cum erau și acum 4-5 ani.

E mult mai ușor să refuzăm o mostră simplă de înțelepciune populară, care ne învață că peștele se curăță de la coadă, dar, de împuțit, se împute de la cap...