Să fie vreo doi ani, poate trei, de când inspectoreasa șefă peste grădinițe, școli și licee mă făcea mincinos în direct, la televizor, fiindcă tocmai cutezasem să-i spun că învățământul gratuit de la Constanța rupe în patru portofelele părinților, care cumpără în neștire bănci, scaune, dulapuri, jaluzele, geamuri, uși, imprimante și lista poate continua. Al dracului adevăr e știut de toată lumea, mai puțin de madama Bucovală, inspector general școlar, care își compune fețe contrariate, și de veșnicul reprezentant al unei asociații amuzante, pretinse a părinților de elevi, un nene cu nume de unealtă, Târnăcop sau așa ceva. În rest, prostimea știe și plătește.

Că la Inspectoratul Școlar minciuna este la ea acasă în privința aceasta și că directorii de școli sunt mângâiați pe scăfârlii și îndemnați tacit să continue activitățile de jaf, care i-ar face invidioși chiar și pe huni, nu mă mai miră. Nici faptul că și-au perfecționat tehnicile de extorcare nu este o noutate. Ca nu cumva vreun obraznic să-i mai deranjeze, directorașii cei cheltuitori transmit oral pretențiile financiare și de servicii către fraierimea grupată în niște fantomatice asociații școlare, prin vocile unor supuși. Pentru ca nu cumva să le rămână scrisul pe vreun bilet și ăla să ajungă pe mâna dușmanului. Șefii asociațiiilor de fraieri, supușii directorașilor cum ar veni, transmit la fel de oral ordinele către așa-numitele comitete de părinți de prin clase, comitete care au singurul rol de a livra banul, fără alte comentarii. Apoi, asociațiile de fraieri plătesc. Nu există chitanțe, nimeni nu a dat, deci nimeni nu a cerut. Simplu, nu?

Ce mă miră, c-așa sunt eu, cetățean naiv, este cum s-a așezat Uitărika, sora sasului Alzheimer, la biroul primărului Făgădău, bea cafea și nu mai pleacă de acolo. Ba, s-a împrietenit și cu liota de consilieri locali, mult mai preocupați de cum să împartă locuri de veci pentru revoluționarii dintr-o revoluție pe care numai ei au văzut-o la Constanța, decât să aibă grijă ca învățământul gratuit chiar să fie gratuit. Acestea se întâmplă în pofida faptului că primarul a promis solemn că Educația va fi prioritatea mandatului său, iar consilierii au cântat cu mâinile pe inimi același cântecel.

Deocamdată trebuie să pregătesc repejor încă 40 de lei, pe care să-i vărs, normal, la bugetul care va îndestula plata pentru paza școlii la care învață fiică-mea. Am fost informat pe cale electronico-telefonică. Fără chitanță, Bobiță, ai înțeles sau trebuie să fac și un desen?