Acum aproape trei anișori stârneam mare mânie mare prin târg prin publicarea unei scrieri mititele, mai degrabă o tragere de urechi, de suna fix așa:

„După o saga lungă cât coada motanului scurtată de Hagi Tudose, legată de cine va propune cel mai potrivit nume pentru o instituție de cultură a orașului Constanța, prin cel mai potrivit nume înțelegând pe acela al celui mai iubit actor al urbei, Jean Constantin - pentru unii Ismail, pentru mine și alții ca mine, nea Jean „Te blestem dacă nu guști din palinca mea! - Gust, nea Jeane, nu mă blestema! :)))”, mincinoșii din Consiliul Județean Constanța ne prezintă Centrul Cultural Republica, în loc să ne putem bucura de ceea ce ne-am dorit cu toții, iubitori de teatru de revistă sau de Toate pânzele sus, Centrul Cultural Jean Constantin.

Pentru uitucii (asta ca să nu spun ipocriții) din Consiliul Județean Constanța care nu-și amintesc ce-au promis, atașez un frumos fragment din cotidianul Telegraf, ca să nu se mai tânguie mititeii că tot argumentez din bloggerii cei răi.” Și urma fragmentul care măsura picioarele minciunii, care, după cum știți, pe lângă faptul că are un nas foooarte lung și în creștere, are picioarele fooooarte scurte!

S-a vociferat atunci un picuț, darse vede treaba că urecheala le-a prins bine căpitanilor noștri de județ, din moment ce li s-au aprins becurile intelighenției și li s-au încordat fibrele hărniciei, și-au reușit, după ce s-au rostogolit încolo-încoace vreme de trei ani, să taie panglica inaugurării Centrului Cultural Jean Constantin. Și atunci, ca și astăzi, guduracii pe lângă vipuștile de partid, gata să scuipe niște bale pentru un loc mai călduț sub soare, au clănțănit prin diverse birouri despre „Coman cel rău”, care atacă preacinstitele fețe administrative, bineînțeles, fiindcă e plătit de alții. Sărăcuții...

Când un lucru bun se întâmplă, se cuvine să-i felicităm pe cei care își merită laudele și să le reamintim că o astfel de primă victorie, fie ea atât de greu obținută, se cere întreținută cu altele. Și ce ar fi mai ușor decât să punem în valoare adevărata și bătrâna Poartă Greacă a cetății Tomis, care așteaptă cu răbdare un destin frumos alături de turnul de apărare pentru care arheologii constănțeni au cutreierat orașul vechi și-au strâns piatră cu piatră din ceea ce au risipit furtunile și timpul?