Din Oceanul Pesedic, A ieșit un primar mic, Și-n platforma lui scria, Cultura-i plăcerea mea!

Sigur, nu suntem noi, ăștia mai critici, cei mai mari poeți din urbe, dar la însăilat câteva versuri cu rimă tot ne pricepem. Nu, nu suntem Eminescu, n-am plimbat-o pe Veronica Micle la malul gârlei cele mari și nici nu avem, încă, statui pe Faleză, însă ceva-ceva bilete pentru cultivarea neuronilor artistici am reușit să cumpărăm de când respirăm aerul bine prăfuit al inegalabilei noastre urbe.

Și atunci, vorba primei mele profesoare de limba și literatura română: Ce a vrut să spună poetul în versurile de mai sus?

Păi, poetul a dorit să spună o treabă foarte simplă. Mai întâi a scormonit morții, acum, la doi ani fără o săptămână de mandat pentru urmașul lui Radu Mazăre pe tronul de primar al orașului Constanța, urmaș care ne-a lăsat să credem că epoca sclipicioasă a culturii chiloților vârâți în cururi braziliene se va fi încheiat, locul ei fiind gata să fie preluat de cultura aia adevărată, clasică, nemțească sau americănească, deșteaptă, pentru elite, nu pentru „să moară dujmanii mei”...

Cu gândul la această chestiune, vă întreb pe domniile voastre, așa cum m-am întrebat și eu, zgâind ochii pe geamul autobuzului: Există vreun loc în acest oraș unde se pot lipi afișe ÎN MOD LEGAL? Eu nu doar că m-am întrebat, dar am făcut și oarece talpă prin centrul orașului și prin câteva cartiere rezidențiale, căscând priviri agere către niscaiva locuri de lipit afișe. Repet, conform legii. Altele decât gardurile șantierelor, pereții clădirilor abandonate, stațiile de autobuz, diverse cașcarabete de tablă și așa mai departe. Și, ca să fiu sincer, n-am găsit decât unul singur, iar ăla nu m-ar mira să fie al actualului Teatru de Stat, fostul Fantasio: un triunghi meschin, dar măcar bine plasat, în stația de autobuz de pe Ferdinand colț cu Mihai Viteazul, în dreptul răposatei grădini de vară.

Înțeleg din discursurile actualei conduceri a Primăriei Constanța că proiectele de orice fel dedicate dezvoltării comunității merg greu din pricină de legi strâmbe, vezi Cazinoul, și dușmani oarecum politici, vezi parcul Arheologic. Nu contest că, atunci când e vorba de bani mulți, de milioane de euroverzișori, mințile se pot înfierbânta nepermis din punct de vedere civic sau că avem o legislație care permite tuturor felurilor de pârâți să urineze-n scăldătoarea noastră. Dar, o fi așa de scump, complicat și delicat politic să amenajezi locuri de afișaj la un nivel cât de cât european? Mă îndoiesc. Și nu doar că mă îndoiesc, dar am și siguranța că prin Barcelonele, Amsterdamele, Londrele și Romele pe care le-o fi vizitat domnul primar dimpreună cu suita sa de funcționari este imposibil să nu fi văzut cum arată un cilindru dedicat unor astfel de cerințe comunitare, pe care companiile de teatru, agențiile de evenimente și alți actori culturali lipesc afișe.

Așadar, tanti Primăria Constanța, evoluăm și noi de la Cultura pe gard la nivelul superior sau așteptăm următoarele alegeri?