Nu intenționam să mă amestec în mocirla de înjurături care înlocuiește dezbaterea politică publică, dar mi-a atras atenția zicerea tembelă a unui constănțean mare ongist și președinte de organizație non-profit având drept scop declarat, culmea!, educația tinerilor, părere expusă online postmitingul din Victoriei. Dobitocul, că altfel nu pot să-i spun, anunța că speră ca pensionarii să nu mai emită vreo pretenție la un loc pe scaun în autobuz, după ce au participat la mitingul organizat de PSD. Mi se pare important să nu mai trec pe lângă genul ăsta de atitudine ce vine de la un ins educat, nu de la un plimbă sac în spate sau gâdilă târnăcop pe câmp, de la care nu aș fi avut nici o pretenție. Fiindcă, poate am uitat, atunci când stăpânii se ceartă, slugile se bat. Ori ăsta este efectul pe care îl induce chiar și ceea ce ar putea fi prezentată drept o glumă nevinovată, pe care mintea sărăcuță a unora o transformă în instigare la ură față de o categorie socială, aleasă drept vinovată pentru toate frustrările ce macină societatea românească de azi.

Din păcate, istoricii par prea preocupați de ciuguleli mărunte de socluri pentru vedete de televiziune, bătăi pe posturi mai mult sau mai puțin politice, pe sinecuri fericite pe la instituțiile de pe cuprinsul patriei sau de peste granițe, ca să încerce să explice, cu toate cunoștințele profesiei lor, cum s-au comportat naziștii în ascensiunea lor la putere și cum s-au comportat comuniștii, când i-au înlăturat pe primii, ca să le ocupe ei fotoliile de granguri salvatori ai nației. Tipurile de manipulări la care au recurs și unii și ceilalți sunt îngrozitor de perverse, deoarece se bazează pe realități, pe care le deformează și exploatează în favoarea lor.

Asemănarea dintre comportamentul și tacticile haștagilor rezistenți și cele ale naziștilor sunt izbitoare. Ca să atragă atenția publicului german al anilor interbelici, naziștii generau diverse evenimente soldate cu violențe mai mici sau mai mari, pe care, în aceeași dorință ca și astăzi de a vinde cât mai mult, ziarele vremurilor le reproduceau, de cele mai multe ori cu lux de amănunte și cu declarații de la atacatori, prin care aceștia dădeau conotații politice și sociale agresiunilor. Haștagii de astăzi fac exact același lucru, forțând limitele legilor și generând conflicte mărunte sau mai mari cu autoritățile ori persoane private, incidente pe care le rostogolesc public atât ei înșiși, pe rețelele de socializare, cât și posturile media care au ceva de câștigat din povestea asta, poate audiență, poate ceva la sacoșă de la prieteni... Naziștii au personificat frustrările post marele război ale germanilor, iar chipul lor a fost cel al evreilor și socialiștilor, apoi al tuturor politicienilor de altă părere, pe care i-au declarat dușmanii națiunii, trădători nenorociți, vânduții rușilor, etc. Sesizați ceva cunoscut? Haștagii rezistenți ai zilelor noastre nu pot identifica evreii, din pricini lesne de înțeles, mai puțin pentru un dulap cu spielhosen în loc de creier, care a încercat o poveste cu, citez din memorie, înțelegeri secrete cu evreii. Nici cu țiganii nu merge, așa că au fost identificați pensionarii, marii trădători nenorociți, inculți bolnavi, plus PSD/PNL aceeași mizerie, care ne vând rușilor. Naziștii au fost finanțați de mari oameni de afaceri, haștagii au sprijinitori la fel de bogați, dar și unii și alții au pozat în patrioți săraci.

Ar fi multe detalii de adăugat în acest tablou al asemănărilor dintre tacticile naziste și haștagist-rezistente, dar spațiul nu-mi permite. Oamenii de bună credință, exasperați de incompetența politicienilor, de furturile fără sfârșit din fondurile publice, care își doresc, perfect legitim, nu doar dreptate, ci și puțină răzbunare pentru 30 de ani din viață pierduți, sunt atât de ușor de împins pe drumul spre iad, pavat, mereu, cu bune intenții.

Despre comuniștii cu meclă patriotică, mâine.