Comuniștii cu meclă patriotică sunt o specie mult mai evoluată a bolșevicilor cu două clase, adunați de pe lângă cozile vacilor sau din mahalalele muncitorești ale anilor interbelici, care, alte metode de convingere a poporului că e bine să apuce pe calea trasată de ei decât capul în gură, bătaia la testicule sau parul pe spinare, nu cunoșteau.

Nu, comuniștii cu meclă patriotică sunt băieți școliți, au comportamentul pedofilului care dă ciocolată și bombonele victimelor sale, doar ca să le mângâie puțin pe căpșoare, apoi puțin pe spate și pe bulănele, apoi...

Comuniștii lucrează cu mulțimi și concepte gigantice, pe ei nu-i interesează indivizii, persoanele private, moleculele care se mișcă haotic și provoacă dereglări sistemului, așa că mesajele sunt en gros, sunt patriotice, au majuscule: ȚARA, POPORUL, SUVERANITATEA, NAȚIA, UNITATEA. Iar pentru asta trebuie să primească toată puterea. Churchill, la pierderea alegerilor, imediat după al doilea război mondial, se confesa unui apropiat că Stalin se arătase foarte mirat că premierul britanic nu-și aranjase voturile, nu măsluise rezultatele în așa fel încât să fie câștigătorul alegerilor. Reflexul bolșevic de măsluire, de ciordeală, de aranjare a votului, s-a transmis prin timp la Tovarășul, care era reales secretar general cu 99%, iar nepoții săi din zilele noastre nu pot să respire dacă nu plimbă niște autobuze, dacă nu scot două-trei cimitire la urne, dacă nu mână din spate, cu pulanul venitului minim garantat cirezi de votaci. Bineînțeles, în numele majusculelor pomenite mai sus.

De altfel, spre deosebire de haștagii rezistenți, comuniștii cu meclă patriotică nu scuipă bale otrăvitoare, nu varsă injurii mizerabile. Ei identifică nevoi. Poate vrei să trimiți copilul la școală și are nevoie de un abonament cu bani de la stat, poate ai o pensie mică, de cooperator, și meriți un ajutor social de la stat, poate că în anii 90 te-ai trezit proprietar peste un apartament pe care nu ți-l permiteai și nu ți-l permiți și ai nevoie de niște subvenții de la stat la gaze, curent, apă, căldură. Comuniștii cu meclă patriotică sunt acolo, te ajută și nu, nu trebuie să-i votezi, dar dacă îi votezi pe ceilalți, probabil că o să îți ia toate ajutoarele de stat și atunci abonamentul, pensia, subvențiile... Nu e nimic profund diferit față de ceea ce îmi povestea o bătrână de peste 80 de ani, de undeva din creierii munților Olteniei, unde comunismul nu a prins niciodată, cum au venit bolșevicii la taică-său, să-i lase să vopsească semnul lor electoral, soarele, pe ușa hambarului, ca să vadă tot satul cu cine votează el, iar la contrapartidă ei îi bagă copiii la școală gratis. Țăranul înstărit s-a învoit să vopsească soarele pe ușa hambarului și, chiar dacă el nu a votat cu bolșevicii, ceilalți din sat, care văzuseră soarele... Copiii au mers la școală și au învățat că Partidul este în tot și toate.

Comuniștii cu meclă patriotică sunt cei mai buni aliați ai Bisericii, deși, în mod natural, ar trebui să fie fix pe dos. Dar, așa cum bolșevicul Stalin nu a ezitat să pozeze în cel mai mare prieten al Bisericii, când a văzut că-i merge prost recrutarea pentru război – după ce îi răsese de pe fața pământului pe preoți cu biserici și mănăstiri cu tot – tot așa, bolșevicii de la coada vacii n-au ezitat să folosească Biserica vremurilor lor în relațiile cu poporul, ferindu-se a-și face cruci în public. Comuniștii cu meclă patriotică știu că societatea românească e croită pe sistemul datului de pomană, al obiceiului de a face ce îți zice popa, nu ce face el, adică are virusul supușeniei și visul tătucului bun, trimis de Doamne – Doamne, așa că-și fac niște cruci largi în fața camerelor de televiziune, deschid larg baierile bugetelor locale pentru salarii și construcții fără număr, fără număr, fără număr, Slăvit fie-i numele...

Printre bolșevicii de demult și-au găsit imediat locul naziștii de altădată, care s-au acomodat imediat cu noile misiuni, abordări, privilegii, perspective. Dacă printre comuniștii cu meclă patriotică, astăzi, își vor găsi locul haștagii rezistenți, atunci poate că este adevărată teoria aceea care zice că este blestemul țărilor estice și ortodoxe să îți caute necontenit Tătucul cel bun...

Poate vă întrebați, în felul ăsta cum ne-am putea îndrepta. Foarte simplu: Nu furați. Nimic. Sub nici un model, sub nici o formă.