Înțeleg că unei părți a postacilor slugărnicei le-am lipsit din cale-afară de mult, din moment ce s-au străduit să mă găsească pe sub alte semnături din cotidianul Telegraf, fix în perioada în care străzile Constanței s-au pregătit cu mândrie pentru caraghioslâcul desfășurat de Sfinții Constantin și Elena, recte Zilele Orașului, acelea pe care cu tristețe constat că le-am profețit ca fiind una singură și durând două ore. Problema e rezolvată, iată!, dragi tovarăși, subsolul prezentului material oferind cu dărnicie largi spații de dezvoltare a culturilor record de înjurături la hectar, sper mai bine plătite decât tristețile din defuncta campanie electorală.

Dar, să nu ne pierdem în filosofii și, chiar dacă mi se transmite din dealul Casei Albe de Constanța că împărații municipiului nu sunt interesați de critici, să constatăm doar câteva chestiuni de bun simț. Deși, poate ar fi de punctat faptul că, domnule primar, stimate autorități, criticile vin din partea unor cetățeni plătitori de taxe și impozite la bugetul local, prin urmare, ar fi lipsit de respect să-i aruncați la gunoi, fără ca măcar să le ascultați părerea. Ei sunt cei care NU locuiesc în cartierul Henri Coandă, dar ÎL FINANȚEAZĂ, deci, cum ar veni, vă plătesc voturile timp de patru ani. Ascultați-i, poate vorbesc și lucruri interesante, e posibil...

Înainte de toate, mulți cetățeni - insist să citiți plătitori de taxe – au opinat că marșul desfășurat pe străzile Constanței ar fi fost o paradă comunistă, ceea ce mi se pare profund greșit. Este foarte posibil ca vârsta cetățenilor respectivi să le joace o festă, însă eu, dinozaur bătrân, pot jura cu mâna pe inimă că o asemenea jălnicie de paradă, mâncată de molii, având tot atâta atractivitate cât are o codoașă bătrână, sulemenită la mistrie și cancioc, nu numai că nu s-ar fi petrecut în vecii vecilor pe străzile orașelor noastre socialiste, dar, dacă prin absurd, ar fi avut loc, s-ar fi lăsat cu demiteri, tăieri de chenzine, palme peste cefe, trimiteri la depănușat porumbul, minimum cu niște urlete ale șefilor pe linie de partid și de stat prin ședințe de autocritică ținute până în creierii nopților. Pe scurt, nu, nu a fost o defilare comunistă, a fost o caricatură penibilă a unei astfel de manifestații.

Alți cetățeni – rețineți, plătitori de taxe – au considerat că o astfel de manifestare este o tâmpenie pe care numai niște conducători prostănaci (vezi nota de subsol) ar fi putut fi în stare să o pună în practică. Dacă ne raportăm la dinamica socială, despre care am mai scris și vorbit, care se află în stadiul de embrion la Constanța, un fenomen absolut natural, dat fiind că orașul modern are abia puțin peste 130 de ani, timp în care a suferit cel puțin trei schimbări dramatice ale compoziției populației, oamenii noștri primesc medalie de aur și întreaga mea aprobare. Pe de altă parte, nu poți să faci omleta dacă nu spargi ouăle, însă, privind așa, devine inexplicabilă atitudinea onor autorităților locale, care nu au mai aprobat continuarea finanțării evenimentelor de teatru de stradă, care au scos în vara trecută zeci de mii de oameni pe străzi. Nici măcar consecvenți nu pot fi? E o simplă întrebare, răspunsul poate veni în fel și chip...

Din păcate, căutând răspunsul printre zâmbete năucitoare, discursuri poticnite și banale umflări cocoșești de piepturi în costume scumpe, îmi pare că am întrezărit o variantă care mi-a înfiorat mintea: standardele municipalității s-au stabilit la nivelul MEDIOCRU...

prostănac – termen din vocabularul PSD, consemnat de președintele de onoare PSD, domnul Ion Iliescu, însemnând, cel mai probabil, gânditor de mare calibru, geniu, minte sclipitoare