Înțeleg din bulboana de articole care populează lumea presei online așezată în genunchi în fața rețelelor de socializare, că primarele orașului Constanța, prietenul nostru, domnul Decebal Făgădău, a promis o nouă realizare măreață pentru ego-ul municipiului nostru. După ce precedenta tichie de mărgăritar așezată pe capul chelului, respectiv Sala Polivalentă, s-a fâsâit complet și a primit termen de inaugurare la binecunoscuta zi a Sfântului Așteaptă, noua idee livrată publicului vorbește despre un stadion minunat, poate chiar o bază sportivă de nivel european ce va fi edificată pe maidanul cu dulăi comunitari, boscheți cât omul și rahații omului cât cuprinde din Badea Cârțan. Iaca, dară, ce minune paște Constanța! Cruciți-vă și închinați-vă, c-a dat norocul peste noi!

Desigur, nimeni nu contestă frumusețea și, mai ales, utilitatea unui asemenea proiect, de care se discută de atât de mulți ani încoace, încât locuitorii din cartier râd până aproape să se înece cu micii de pe grătarele ce sfârâie vesele prin grădinile improvizate pe terenurile din Țara Nimănui, aia unde se va edifica măreața bază sportivă. Grădini este un termen sofisticat pentru adunătura de coșmelii mizere, reclamate până la exasperare de locuitorii normali la cap din blocurile ce înconjoară împuțiciunea urbană. Coșmelii mizere pe unde s-au desfășurat pelerinaje înduioșătoare ale diverselor instituții care apără ba mediul, ba siguranța cetățeanului local. Radioșanțul din zonă vorbește despre descălecări ale temutei Gărzi de mediu, ba chiar și ale înfricoșătoarei Poliții locale, care s-ar fi luat de piept cu gardurile din crăci, sârmă ghimpată, portiere ruginite de Dacii, pereți de mașini de spălat Albalux 9, capace de wc, dar, pe dos de cum se întâmplă în Balada Meșterului Manole, tot ce biruiau pe zi războinicii Primăriei Constanța, ca prin minune, la adăpostul nopților următoare, se refăcea la loc, ba chiar mai abitir decât înainte. Până când, într-o zi, a bătut vântul, care a pus la pământ cașcarabetele, gărdoacele și restul de plasticoșenii dubioase, pe care le-a luat pe sus și le-a împrăștiat în tot cartierul. Și-așa a rămas.

Vântul a fost mai tare decât Primăria.

În loc de concluzie, în ziua în care Primăria Constanța se va dovedi în stare măcar să poată salubriza maidanele din zona răposatei baze sportive Badea Cârțan, în ziua în care vom vedea gazon și arbuști în loc de împrejmuiri jegoase și ponosite, populate cu rahați moțați umani, în ziua aceea poate vom admite că Primăria Constanța e în stare să construiască ceva.

Până atunci, vă provoc să numiți o singură clădire de utilitate publică sportivă ridicată de Primăria Constanța din 1989 și până astăzi. Fiindcă eu sunt capabil să numesc una pe care a refuzat-o și s-a construit în altă parte.