Am aflat, fără nici o satisfacție, că Zilele Constanței ar putea ajunge chiar într-o situație mai tristă decât am profețit acum ceva vreme, adică nu să dureze o zi și să țină două ore, ci să nu mai fie deloc. Ba, luați repede un antivomitiv puternic, umblă niște grauri cu o bârfă-n cioc, cum că prin localul numit Primăria Constanța s-ar discuta serios despre organizarea unei demonstrații desprinse din categoria de gândire nord-coreeană, la care să participe cu "entuziasm" și pancarte, toți alimentații din fonduri publice, plus comitetele de susținere ale mult iubitei conduceri de partid și de stat din Casa Albă de Constanța, acum și cu pete de maro.

Pentru cei care se bucură la băgarea în gard, din nou!, a Zilelor Constanței, gata să-i mai tragă un lung de linie peste ochi primarului Decebal Făgădău, am să repet ceva ce-am mai spus și pe vremea primarului Radu Mazăre, anume că primarii sunt vremelnici, iar Constanța nu este a lor. Nimeni nu e veșnic pe scăunelul unde primește, astăzi, temenele și limbuțe dulci. Într-o zi, în glorie sau în mizerie, va pleca. Prin urmare, nu sunt de acord să strigăm, prostește, Constanța lui Făgădău, așa cum nu am fost de acord cu expresia Constanța lui Mazăre. Trebuie să înțelegem că este a noastră, Constanța e a constănțenilor, vremelnicii doar o siluiesc, din păcate, până acum...

Trecând direct la subiect, să oferim Primăriei Constanța un mic îndreptar de organizat un eveniment dedicat unei comunități, fără isterii și urgentări de proceduri, bazându-te doar pe puțină inteligență și creativitate. Gratuit, fără setul de umilințe pe care instituția reeditare a Inchiziției Spaniole l-a pregătit fraierilor ce vor să acceseze finanțări publice de la ea.

Având în vedere o informație spectaculoasă, conform căreia ziua de 21 mai va pica ÎNTOTDEAUNA pe 21 mai, îți poți mobiliza funcționărimea responsabilă să stabilească o săptămână de manifestări dedicate urbei și, în baza ei, să bată la ușile tuturor instituțiilor de cultură din oraș, pe care să le convingă să pună la punct un program special, dedicat Constanței, în acea perioadă. După ce ai terminat de făcut asta, îți trimiți aceiași funcționari pe la toți prietenii tăi cu baruri, crâșme, cafenele, cofetării și-i rogi frumos să se gândească la niște produse - oferte speciale, pe care să le pună în practică fix în aceeași perioadă. Apoi chemi pe șmecherii de la hipermarketuri, apoi pe șmecherii de la benzinării, apoi organizațiile non-profit cu creier și construiești, cu fiecare, o părticică dintr-un puzzle mare și frumos. Apoi, te duci frumos la Arhiepiscopie, fiindcă Sfântul Constantin e chiar Constantin cel Mare, nașul tău, cum ar veni...

Toată nebunia asta nu ar costa nimic, doar că îți trebuie un cap creativ și să începi munca din ianuarie. Atât. Dacă nu ai cap și nu-ți place munca, atunci aruncipe piață o finanțare pe care nu o vrea nimeni și te tângui că organizatorii sunt răi, ticăloși, nasoi, etceterica, etceterica...