În urmă cu 41 de ani, un tânăr actor îndrăzneţ şi subţirel, având alături îndrăgita chitară, cânta pe scena Teatrului Naţional din Craiova, timp de două ore, aproape fără întrerupere, versurile a trei poeţi speciali: Tudor Arghezi, Lucian Blaga şi Ion Barbu. Tânărul acela era Tudor Gheorghe, iar spectacolul, primit ca o revelaţie de public şi de specialişti, se numea „Menestrel la curţile dorului”.
La mai bine de patru decenii, actorul care în 1969 se consacra pe scena de spectacole cu recitalul „Menestrel la curţile dorului”, a revenit la marea sa dragoste, poezia. Cu nelipsita-i chitară alături, trubadurul oltean Tudor Gheorghe a poposit, luni seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, pentru a-i îndemna pe cei prezenţi să caute, în versurile lui Mircea Micu, dar şi în ei înşişi, tainica „chemare a păsării de acasă”.
Şi la acest spectacol inedit realizat de Tudor Gheorghe, la fel ca şi la cele precedente, sala Casei de Cultură a Sindicatelor a fost plină. În pofida greutăţilor materiale, cei care respectă valorile şi arta autentică au răspuns prezent tainicei şi duioasei chemări a creaţiei poetice a lui Mircea Micu, pusă pe note de dăruitul „menestrel la curţile dorului”. „E foarte important în viaţă să nimereşti gaşca care trebuie. E adevărat că marile valori se impun şi fără gaşca aceea, dar mai trece timpul. Şi, în loc să soseşti la momentul care trebuie, ajungi mai târziu. Şi dacă a trecut trenul acela prin gara ta de lemn, e trist”, a spus Tudor Gheorghe, referindu-se la creaţia valoroasă a poetului Mircea Micu. Emoţionantele poezii scrise de importantul poet contemporan, puse pe note sau pur şi simplu, recitate de Tudor Gheorghe, au făcut ca minutele să treacă cu rapiditate şi grijile să se estompeze.
„O ştachetă de rafinament poetic şi cultural”. „Am găsit în poezia lui Mircea Micu stările obsedante ale mele, ale oricărui creator (...). Nimeni din literatura română nu a scris poeme mai frumoase despre mamă, precum Mircea Micu. Poezia lui este o poezie simplă, nesofisticată, plină de metafore; o poezie în stare pură. Numai la el şi la Grigore Vieru am întâlnit o asemenea limpezime a metaforei şi simplitate de exprimare poetică”, a justificat Tudor Gheorghe alegerea făcută. Făcând trimitere la o afirmaţie nepotrivită a preşedintelui ţării, potrivit căreia 90% din români ascultă manele, Tudor Gheorghe a afirmat că se simte „obligat” să menţină, pentru cei aflaţi în... minoritate, „o ştachetă de rafinament poetic şi cultural”. Rezultatul acestei provocări este spectacolul „Chemarea păsării de acasă”, inclus în cadrul unui amplu turneu naţional.
Prin prestaţia sa, Tudor Gheorghe a reuşit din nou performanţa de a alunga mizeria cotidiană din sufletul celor care respectă valoarea şi apreciază sensibilitatea. Timp de oră şi jumătate, spectatorii s-au străduit şi au reuşit să uite de griji, de salariile lor de bugetari, de facturi, de datorii şi de incertitudinea zilei de mâine. „Chemarea păsării de acasă” i-a făcut pe cei prezenţi în sala Casei de Cultură să găsească, în ei înşişi, lumina, graţie poeziei făcătoare de bine şi mesajelor înălţătoare ale creaţiei lui Mircea Micu, puse pe note de Tudor Gheorghe.