Pe piaţa de carte a apărut, recent, un volum de excepţie, care poartă semnătura Rodicăi-Maria Popescu, distinsă profesoară de limba şi literatura franceză, descendentă a unei vechi familii de cărturari, oameni de ştiinţă, artişti. Autoarea şi-a adunat în acest volum, inspirat intitulat „Chemări…”, amintirile marcate de dragoste şi admiraţie pentru şirul de preoţi, pedagogi - directori de şcoli şi autori de manuale, inventatori - savantul George (Gogu) Constantinescu - părintele sonicităţii sau sculptoriţa Margareta Lavrillier Cosăceanu. Iubirea de oameni şi de Dumnezeu înfioară evocarea pelerinajului la Lourdes şi a unicilor părinţi Galeriu şi Cleopa, emoţii care vibrează puternic şi în portretul memorabil al mamei. „Descoperim talentul prozatoarei de ficţiune în cele două texte cu mesaj umanist profund, dar şi capacitatea de investigaţie stilistică şi lingvistică a operei unor mari poeţi, prozatori şi critici literari francezi”, remarcă prof. univ. dr. Olga Duţu, directorul Centrului Universitar „Spiru Haret” Constanţa.

Primul capitol - Eseuri critice -, debutează cu o analiză complexă, dinamic-contextuală, a relaţiei pămînt-om-natură în poemul Mireille, capodopera poetului provensal Frédéric Mistral. Acest poem, vechi de 150 de ani, este un elogiu adus iubirii ca dăruire totală, transfigurată prin suferinţă şi jertfă. Rodica-Maria Popescu îl evocă şi pe Boileau, comemorat de către UNESCO, în 1987, la 350 de ani de la moartea sa, autoarea subliniind nevoia de Boileau, în toate etapele dezvoltării literaturii care impuneau o direcţie estetică armonioasă, instauratoare de echilibru şi claritate. În studiul consacrat personajului balzacian, autoarea propune o lectură focalizată pe o tehnică a colajului, pornind de la o pagină din „Moş Goriot\", care abundă în metamorfoze animaliere şi vegetale sau în caricaturi groteşti. Autoarea conchide că, „în ciuda unei interferenţe de registre şi a caracterului stufos al elementelor, colajul codurilor este soluţia cea mai bună pe care Balzac o găseşte pentru a întreţine un permanent dialog cu cititorul şi a-i satisface acestuia orizontul de aşteptare”.

Exerciţii interesante de lectură sînt propuse în studii consacrate poemului „Aurora” de Arthur Rimbaud sau coordonatelor mediteraneene în opera lui Albert Camus. În sensul demonstrării interculturalităţii, este evocată Martha Bibescu - o prezenţă românească în cultura franceză şi europeană sau sentimentul naturii în poezia Annei de Noailles Brîncoveanu. În paginile capitolului intitulat „Moşteniri\", Rodica-Maria Popescu îşi evocă înaintaşii, „o familie de buni români, care, păstrînd credinţa strămoşească şi ideile de propăşire a patriei străbune, s-au dovedit a fi elite ale culturii româneşti, cărturari progresişti, deschizători de drumuri, de o deosebită valoare morală şi ştiinţifică\". Traversăm secolele XIX şi XX, odată cu evocarea unor personalităţi ca Barbu Constantinescu, prieten cu Carol Davila şi admirat de Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu pentru opera sa şcolară, prima şcoală şi grădiniţă de aplicaţie, Facultatea de Teologie din Bucureşti, numeroase lucrări didactice, teologice şi traduceri din literatura germană, americană sau franceză.

„Cel de-al treilea capitol – Pelerinaje -, dezvăluie o sensibilă călătoare în dimensiunea spirituală a civilizaţiei şi culturii europene, cînd e vorba de recenta experienţă trăită la Lourdes (2007), la Sihăstrie, pentru a-l întîlni pe părintele Cleopa sau evocarea părintelui Galeriu în Calea regală a iubirii, primul text din următorul capitol, Evocări. Căutînd, asemenea profetului David, ca ‘limba să-i fie trestie de scriitor iscusit’, Rodica-Maria Popescu îşi evocă, în pagini memorabile, mama la vîrsta senectuţii, cu amintirile unei vieţi dramatice, care a traversat două războaie mondiale, oferind tuturor ‘inima în palmă’. E mărturisită recunoştinţa pentru sfînta moştenire lăsată fiicei: simţul dreptăţii şi al recunoştinţei pentru binefacerile primite, politeţea, simţul lucrului bine făcut şi al corectitudinii în profesie. Rodica-Maria Popescu ne rămîne datoare cu alte schiţe şi povestiri, deoarece ultimul capitol, intitulat ‘Schiţe şi povestiri’, este alcătuit numai dintr-o schiţă (‘Ora de compunere) şi o povestire (‘Pescăruşul Teo. Poveste pentru copii şi oameni mari’), deoarece are har de povestitor: cînd privesc pescăruşii, îl caut pe Teo cel Viteaz şi Iubitor ‘pe malul mării sau în mijlocul valurilor învolburate”, a observat prof. univ. dr. Olga Duţu.

Volumul „Chemări...\" a apărut la Editura Europolis, în condiţii grafice deosebite, inspirata ilustraţie a copertei fiind realizată de Nicoleta Măglaşu. „Rodica Popescu, dascăl de vocaţie, intelectual discret şi rafinat, a decis să-şi facă publice o parte din scrieri. Evocatoare sau nostalgice, precise sau poetice, critice sau apologice, acestea sînt construite impecabil, într-un discurs cartezian şi elegant\", a concluzionat directorul Muzeului de Artă Constanţa, dr. Doina Păuleanu.