În politică, atunci când vrei să avansezi, în mod special, fără studii, nu se dă nimic pe de-a moaca. Regula este simplă şi pe înţelesul tuturor… Ştiţi cum numără neamţul: dai, ai, nu dai, n-ai trai. Partidul nu face pomeni. În ansamblu, aceasta este regula de bază a politichiei noastre. E drept, în foarte multe cazuri, diverşi indivizi confundă politica, de la cap la coadă, cu o vacă bună de muls. De aceea, după cum aţi observat, unii se mută de la un partid la altul în funcţie de consistenţa ugerelor. În timp, dedicându-se politicii perverse cu zăhărelul, diverşi aşa zişi politicieni s-au făcut oameni. Desigur, în înţelesul pe care-l dăm cu toţii acestei noţiuni ori de câte ori vorbim despre şmecheri. Birul de partid se plăteşte în fel şi chip. Se mai acceptă tacit amânări, dar, în general, conducerea de partid şi de stat nu renunţă la el. Cei care sunt numiţi, peste noapte, pentru că avem de-a face cu o formulă nocturnă de promovare, în diverse funcţii de conducere se bucură la început. După un timp, încep bătăile de cap. E musai ca dumnealor să strângă birul pentru partid. După alegeri, puşculiţa s-a golit. Ea trebuie grabnic completată. Fără fonduri, partidul, chiar dacă se află la putere, pluteşte în derivă. Noii directori trebuie să facă dovada capacităţii lor creatoare, altfel riscă să fie schimbaţi fără regrete. În astfel de cazuri, competenţa se măsoară în slugărnicia faţă de partid sau de un lider anume. Sunt conducători care adoră supuşenia celor promovaţi de ei. În partid, degetul arătător are efectul lecitinei. Dacă cineva se trezeşte vorbind în front, degetul arătător al conducătorului iubit îi stimulează memoria. Băi, noi te-am promovat, noi te dăm jos! Ecuaţia este simplă. Au păţit-o chiar şi cei care se credeau mari şi tari. Când nu mai eşti, lele, ce ai fost, cum s-a întâmplat cu Stelian Duţu, cândva, lider al PD-L Constanţa, te sfâşie toţi! Şi nu se poate spune că domnia sa nu a cunoscut regula birului de partid… Revenind la obligaţiile asumate faţă de partidul protector, înclin să cred că domnul Claudiu Palaz reprezintă un caz aparte. Luat sub aripa PD-L, chiar dacă nu este membru de partid cu carnet, dânsul a fost promovat în funcţia de prefect. Desigur, pentru că asta este regula jocului, ca apolitic şi civil în toată regula. Domnia sa este un profesionist în domeniul în care lucrează. Ca atare, în cazul său, competenţa nu a fost eludată. În ce constă birul de partid? El a fost plătit. După cum se ştie, ca urmare a deciziei prefectului, primarul Mangaliei, Claudiu Tusac, a fost suspendat din funcţie. La vremea respectivă, am considerat că măsura luată a fost rodul unui exces de zel. Dacă rămânem în tiparul birului de partid, prefectul a fost OK faţă de PD-L, care, prin deputatul Zanfir Iorguş, îi pusese de multă vreme gând rău lui Tusac. Se pare că prefectul a fost motivat în plus şi de anumite trăiri personale, susţinând, din câte am aflat, că l-ar fi deranjat comportamentul primarului de la Mangalia! Eu cred, după cum am mai scris, că domnul Palaz s-a implicat mai mult decât trebuia în acest caz, sărind peste etapele premergătoare suspendării: notificare, discuţii preliminare etc. Sigur, înţeleg nerăbdarea celor din PD-L de a da de pământ cu Tusac. Era nevoie urgentă de un exemplu care să-i reducă la tăcere pe toţi pesediştii din teritoriu. Prefectul s-a conformat, dar iată că Tusac a câştigat în instanţă şi a fost repus în funcţie. Acum, în disputa cu prefectul, mingea se află în terenul său. Să urmărim cu atenţie câţi dintre chibiţii pedelişti vor mai fi alături de Claudiu Palaz, care, sunt sigur, dacă gluma se îngroaşă, se va simţi din ce în ce mai singur…