Sînt politicieni care, în lipsa altor argumente, minte, pregătire profesională, inteligenţă etc., se dau fotogenici, cu toate că unii dintre ei sînt urîţi ca dracul! Abundă emisiunile televizate de tot felul de domni caraghioşi care, în timp ce-şi dau capul pe spate ca şi cum s-ar scutura de bigudiuri, vorbesc spanac. Chipurile ca să facă muşchi, dar spanacul este de prea multă vreme expirat. Îmi place la nebunie domnul Boc! De cînd partidul său a început să ia proporţii, balonîndu-se după o doctrină ciudată, a devenit mult mai grav ca un cocoş enervat că s-ar putea să fie aruncat peste gard. E drept, Boc nu face pe fotogenicul. Ca vechi activist de partid care nu iese din cuvîntul prezidentului Băsescu, are şarmul său personal. Nu ştiu ce perspective mai are, în acest context, mă refer la evoluţia Partidului Democrat-L, domnul Theodor Stolojan, cunoscut pentru lipsa sa de farmec în politică! Sigur, prezidentului îi place la nebunie lipsa de fotogenie a lui Stolo. Chestia asta s-a dovedit a fi, în pragul ultimelor alegeri, un avantaj decisiv pentru Traian Băsescu, mult mai fotogenic în timpul spasmelor de plîns care au pus stăpînire el. După cum sesizaţi, diverse personaje, nu mă refer numai la politicieni, vor să fie cu orice preţ fotogenice. Mai ales în această perioadă, destul de tulbure, în care foarte mulţi politicieni au constatat că şi-au pierdut şi bruma de simpatie de care mai beneficiau din partea poporului. Repet însă, nu oricine are capacitatea creatoare necesară de a fi fotogenic, la timp şi cu eficienţă. Primarul Zanfir, de pildă, şi-a pierdut brusc simpatia în faţa consilierilor care l-au prins cu mîţa în sac. Consilierii PSD de la Mangalia nu mai sînt nici ei fotogenici în faţa conducerii partidului după ce au dat-o la întors cu un primar care a trădat sigla PSD! Oare ce-o fi în sufletul domnului Tusac la gîndul că brînza a contat mai mult decît prietenia! Care prietenie, în politică, nu face nici măcar cît o ceapă degerată dacă nu primează interesul. Fotogenia poate fi exprimată prin diverse forme de manifestare şi exprimare. Deunăzi, un parlamentar, în intenţia sa de a demonstra cît de fotogenic este dumnealui, i-a cerut unui fotoreporter să-i pozeze chiloţii! Realitatea pătată a zilelor noastre demonstrează că am avut perfectă dreptate atunci cînd am disecat cu toţii ieşirea în peisajul unor reviste a domnului Prigoană cu chiloţii expuşi în tonul unei transparenţe greu de imaginat la începuturile politichiei noastre democratice. Nu a trecut prea mult de la acel moment, între timp, familia Prigoană obişnuindu-ne cu prezentările personale şi directe de lenjerie intimă ale familiei, inclusiv a ultimului sosit pe lume. Popularitatea de care se bucură chiloţii unor vedete l-a pus evident pe jar pe domnul parlamentar în cauză, care, într-un exces de invidie, a cerut fotografilor să-i imortalizeze şi lui chiloţii. Demersul parlamentar este unul cît se poate de serios, cunoscută fiind apetenţa populaţiei pentru ţeserea de noi tragedii în jurul unor chiloţi. Nu ştiu dacă, la Mangalia, în timpul răscoalei de la Comorova, a avut cineva inspiraţia să-i imortalizeze pe peliculă pe cei care şi-au arătat chiloţii unii altora! Bravos naţiune!