SANCŢIUNI Ziua de ieri a fost una importantă pentru aleşii neamului. În plenul Parlamentului s-a dezbătut, analizat, răstălmăcit şi adoptat noul statut al senatorilor şi deputaţilor, cu 309 voturi „pentru”, 56 „contra” şi două abţineri. Împotrivă au votat cei din PDL şi UDMR, în timp ce parlamentarii PP-DD au făcut un circ electoral de zile mari şi au părăsit lucrările înainte de începerea votului. Noul statut strânge serios cureaua pentru aleşi. Unele drepturi au fost serios diminuate din cauza situaţiei de criză şi a numărului crescut de parlamentari. De asemenea, după ce statutul va deveni lege, se înăspreşte şi regimul sancţiunilor pentru cei care lipsesc nemotivat. Dacă până acum un parlamentar era sancţionat pecuniar dacă înregistra cinci absenţe nemotivate, în noul statut sancţiunea curge de la prima absenţă nemotivată şi „are drept consecinţă reţinerea a 1% din indemnizaţia lunară brută a deputatului sau a senatorului, cu excepţia motivării absenţelor în conformitate cu prevederile art. 29”. Articolul a fost vehement atacat de PDL, dar fără a convinge majoritatea.

FĂRĂ ABUZURI POLITICE Noul statut consfinţeşte şi o premieră. Este vorba despre situaţia în care parlamentarul este depistat că se află în conflict de interese. În acel caz, el este suspendat până la şase luni din activitatea parlamentară şi în toată perioada nu îşi primeşte indemnizaţia. În plus, senatorii şi deputaţii nu vor mai avea voie să îşi angajeze rudele la cabinetele parlamentare. Unul dintre punctele “fierbinţi” a fost imunitatea acordată parlamentarilor prin Constituţie şi care are rolul de a le acorda acestora protecţie în faţa oricăror tentative de intimidare. Ei bine, în ceea ce priveşte aşa-zisa „super imunitate”, invocată de unii, lucrurile s-au clarificat şi s-a mers pe o variantă care există şi în alte parlamente din statele UE. Practic, USL a dorit ca parlamentarul să fie protejat de abuzuri de natură politică, să fie judecat de instanţe şi nu pe la televiziuni. Procedura care se va aplica (de fapt cea care s-a aplicat şi până acum) este următoarea: „Cererea de reţinere, arestare sau percheziţie a deputatului ori a senatorului se adresează de către ministrul Justiţiei preşedintelui Camerei din care deputatul sau senatorul face parte, pentru a fi supusă aprobării plenului Camerei respective, în temeiul art. 72 din Constituţie, republicată. Cererea trebuie să conţină indicarea cazului prevăzut de Codul de procedură penală şi motivele concrete şi temeinice, care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziţiei”. Ceea ce s-a înlocuit (faţă de proiect) este termenul de „probe” cu sintagma „motive concrete”, pentru a nu mai exista interpretări eronate. Reamintim că s-a interpretat (eronat sau intenţionat) că Parlamentul ar solicita toate probele din dosar, inclusiv cele care vizează vinovăţia sau nevinovăţia celui în cauză. Procedura este identică şi pentru parlamentarii care au fost sau sunt miniştri şi care sunt prinşi în flagrant delict. Singura noutate în materie la procedurile legate de „flagrant” este următoarea: dacă până acum, în cazul în care Parlamentul considera că percheziţia şi reţinerea unui parlamentar prins în flagrant nu se justifica, avea dreptul să ceară revocarea de urgenţă a măsurilor luate de procurori, acum acelaşi parlament are doar dreptul de a informa CSM pentru ca această instituţie să poată lua „măsurile care se impun”.