Cina cea de Taină, ultima masă a lui Iisus Cristos alături de discipolii săi, potrivit Noului Testament, a devenit, în pictură, din ce în ce mai copioasă de-a lungul secolelor, artiştii desenând farfurii şi cantităţi de alimente din ce în ce mai mari. Brian Wansink, profesor de marketing şi de economie aplicată la Universitatea Cornell din New York şi fratele său, Craig Wansink, profesor de ştiinţe religioase în Virginia şi, totodată, preot prezbiterian, au analizat 52 dintre cele mai cunoscute lucrări care au ca subiect Cina cea de Taină, realizate între anii 1000 şi 2000. Cu ajutorul tehnologiei computerizate, au ajuns la concluzia că, de la un secol la altul, de-a lungul unui mileniu, mărimea farfuriilor aşezate în faţa lui Iisus şi a discipolilor săi, raportată la mărimea medie a capetelor personajelor pictate, a crescut cu până la 65,5%. Mărimea felului principal de mâncare prezentat în tablou a crescut cu 69,2%, iar mărimea bucăţii de pâine din pictură a crescut cu 23,1%. Atunci când starea de conservare a picturilor le-a permis specialiştilor să vadă în ce consta felul de mâncare principal, s-a putut vedea că era vorba despre peşte fript sau anghilă (18%), friptură de miel (14%) sau friptură de porc (7%).

Porţiile mai mari de alimente aşezate în farfurii mai mari îi stimulează pe oameni să mănânce mai mult, au afirmat cercetătorii americani. Acest fenomen reflectă succesul agriculturii de-a lungul ultimelor zece secole, în timpul cărora omenirea a cunoscut o creştere enormă a producţiei, a distribuţiei, a securităţii alimentare, a cantităţii şi a posibilităţii de a-şi procura hrană. Aşa cum arta imită viaţa, aceste schimbări se reflectă în picturile care prezintă cea mai celebră cină din istorie.