ZIUA CEA MAI NEAGRĂ S-au împlinit cinci ani de când SUA şi, odată cu ele, întreaga planetă au intrat în zodia crizei. Falimentul gigantului Lehman Brothers a antrenat un adevărat tsunami bancar. Era startul celei mai grave crize financiare şi economice după Marea Depresiune din anii ’30, pornită şi ea tot din SUA. Şi în prezent, cele mai dezvoltate ţări ale lumii se zbat să iasă din dezastrul economic adus de recesiune. Pierderile sunt de ordinul a mii de miliarde de dolari şi, în pofida măsurilor ample luate de guverne, băncile centrale şi instituţiile financiare internaţionale, investitorii nu şi-au recăpătat nici până în prezent încrederea în sistemul financiar.

Pe 15 septembrie 2008, când şi-a declarat falimentul, Lehman Brothers, a patra bancă de investiţii din lume, avea datorii de 630 miliarde de dolari, cam cât economia Elveţiei. Un raport al unui evaluator angajat de tribunal îi acuza, un an şi jumătate mai târziu, pe Dick Fuld, dar şi pe auditorii de la Ernst & Young de neglijenţă, deşi e clar că este vorba despre mai mult decât atât. Pe 10 septembrie 2008, colosul Lehman Brothers, emblema celui mai celebru cartier financiar al lumii, Wall Street, raporta cea dintâi pierdere a sa din ultimii 14 ani. Preşedintele executiv, Dick Fuld, se zbătea să găsească cumpărători pentru activele băncii. O zi mai târziu, se spera că Bank of America, cea mai puternică bancă din lume la acea dată, sau Korea Development Bank ar putea să cumpere ce se mai putea vinde din activele băncii. Dar disperarea căutării i-a speriat atât pe eventualii cumpărători, cât şi pe investitorii la bursă, iar acţiunile s-au devalorizat cu 42%, până la 4,44 dolari. Şi alte mari instituţii financiare, precum Washington Mutual, AIG şi Merrill Lynch, se clătinau ameninţător. Doar AIG a supravieţuit, cu intervenţia statului american, ai cărui oficiali au intrat în panică. AIG nu putea fi lăsată să cadă pentru că ramificaţiile sale în economiile întregii lumi ar fi dus la o catastrofă planetară. Merrill Lynch a fost cumpărată de Bank of America, care însă nu a fost scutită de mari emoţii înainte ca marele investitor Warren Buffett să se îndure şi să-i cumpere acţiunile.

CEL MAI MARE FALIMENT DIN ISTORIE Peste o sută dintre marii bancheri ai lumii şi lideri ai autorităţilor financiare şi-au petrecut weekend-ul la birourile marii finanţe din New York, mai ales în cele ale Trezoreriei americane, în întâlniri de diferite grade. Statul american acoperise deja găuri de 229 miliarde de dolari ale băncii de investiţii Bear Sterns şi ale instituţiilor financiare imobiliare Fannie Mae şi Freddie Mac. Însă nimeni nu a vrut să cumpere Lehman Brothers. Era de datoria Guvernului american să îi protejeze pe investitori, dar nu a făcut-o şi, după weekend-ul cel mai tensionat din istoria SUA de după Marea Criză din anii ’30, marea bancă a înaintat cererea de protecţie în caz de faliment. Cu active de 613 miliarde de dolari, dar pe care nimeni nu le mai dorea, şi cu datorii de 639 de miliarde, la ora 7.00, pe 15 septembrie 2008, Lehman Brothers a devenit cel mai mare faliment al Americii. Indicele Bursei din New York, Dow Jones, a căzut atunci cu 5%, cea mai mare pierdere înregistrată într-o singură zi după atacurile din 11 septembrie 2001, dar nu era decât începutul unui chin copleşitor pentru întreaga lume.

Criza s-a întins de la creditele neperformante (subprime) pe care bancherii americani le dădeau până şi şomerilor, până la toate băncile lumii şi la finanţele statelor, mai ales ale celor europene. Toată lumea s-a temut de cât de mult s-a umflat balonul speculaţiilor. Băncile îşi ambalau creditele neperformante în instrumente de acoperire a riscurilor, chipurile, pe care le vindeau mai departe, care erau reambalate şi tot aşa. Autorităţile financiare nu acţionau, iar deznodământul a fost groaznic. „Capitalismul nu va mai fi niciodată aşa cum îl ştiam”, s-au grăbit să concluzioneze economiştii după campania de naţionalizări din SUA, care a stopat criza. Nici până în prezent nu ştim în ce sistem economic mai trăim!

PROBLEME AGRAVATE DE LĂCOMIE Spre deosebire de cei mai mulţi dintre noi, actualul director al Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde, a ştiut încă de pe 15 septembrie 2008 că falimentul Lehman Brothers era doar primul trăsnet dintr-o furtună financiară ce răvăşeşte şi astăzi economia mondială. Anton Valukas a fost cel care a primit sarcina de a investiga falimentul Lehman Brothers. Acesta crede că cel mai mare faliment din istorie îşi arată efectele în dezastrul financiar pe care îl trăim chiar în acest moment, care produce suferinţă în toată lumea.

Chemat la audieri în Congresul SUA, preşedintele executiv de la Lehman Brothers a fost întrebat cum a reuşit să strângă o avere personală de peste 300 de milioane de dolari în cei opt ani în care a condus gigantul bancar, pe care l-a părăsit cu datorii de 639 de miliarde de dolari. Întrebat de şeful comisiei parlamentare pentru reformă dacă este corect ca preşedintele unei companii ajunse la faliment să adune atâţia bani, Richard Fuld, preşedintele executiv al Lehman Brothers, a răspuns: „La sfârşitul anului 2007, nu am realizat că avem o problemă cu lichidităţile...”. Însă anchetatorii au găsit e-mailuri de la angajaţii lui Richard Fuld, care avertizau că lucrurile nu stăteau deloc bine. A ieşit la iveală că administraţia Bush şi marii finanţişti de pe Wall Street au ştiut despre criza fără precedent de la Lehman Brothers. Cu doar o săptămână înainte de declararea falimentului, acţiunile băncii Lehman înregistrau pierderi colosale, de 80%. Pentru a stopa hemoragia financiară care ameninţa tot sistemul bancar, administraţia Bush a instituit un fond de ajutor pentru bănci, de 50 de miliarde de dolari. Între timp, Lehman Brothers a ieşit din faliment în martie 2012 şi a început să îşi plătească datoriile. Până acum, creditorii au recuperat doar o zecime din sumele datorate de bancă.