A primit nota 10 la naștere, iar venirea lui pe lume a fost o mare bucurie pentru mama sa, Mihaela Crețu, o femeie simplă, din satul Dropia, comuna Tortoman, judeţul Constanţa. Era mândră că are un băiat sănătos și frumos și că le va aduce zâmbete celor două surioare, Andreea Ghițun (acum ajunsă la 12 ani) și Mihaela Crețu (acum de 9 ani). Nici prin cap însă nu i-a trecut femeii ce avea să îndure băiețelul ei, Cătălin Ghițun. Chiar dacă trăiesc într-o casă veche, dărăpănată, din satul Dropia, femeia a făcut totul să le asigure hrana de zi cu zi celor mici. N-a fost deloc ușor, mai ales că a fost părăsită de soț nu după mult timp de la venirea pe lume a lui Cătălin. Dacă alte femei cu situații precare își abandonează copiii în spital, ea nu s-a gândit nici măcar o clipă la asta. Dimpotrivă, le-a trimis pe fetițe la școală, așa cum a putut, chiar dacă nu au avut mereu pachețelul cu mâncare sau toate caietele și cărțile, iar de cel mic s-a îngrijit să-l ducă la doctor pentru a avea toate vaccinurile făcute, dar și pentru a se asigura că are o creștere sănătoasă. Totul a fost bine, însă nu pentru mult timp. Femeia își aduce aminte cum, după câteva luni, medicul de familie i-a spus că este subnutrit și că trebuie să-i dea vitamine și calciu. ”I-am luat medicamentele din puținii bani pe care îi aveam, i le-am dat, însă degeaba. Când Cătălin a crescut mai mare, a început să se plângă că-l doare burta, că îi vine să vomite. Îi era tot mai rău, așa că am plecat cu el la doctor. Până la urmă ne-am internat la spitalul din Medgidia, dar de acolo ne-au trimis la Boli Infecțioase. Avea un abdomen mare și au crezut că are ceva la ficat, vreo hepatită. N-a fost așa, astfel că am ajuns la Spitalul Județean din Constanța”, și-a adus aminte mama. Medicii de acolo, după numeroase investigații, după zile de spitalizare, au ajuns la concluzia că băiatul ar putea să sufere de o afecțiune care nu-l ajută să se dezvolte. ”Nu creștea, rămânea mic și avea burta mare”, a adăugat mama.

UN PRIM DIAGNOSTIC Diagnosticul spre care se orientează doctorii de la Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Sf. Apostol Andrei” (SCJU) Constanța este glicogenoză (boală ereditară caracterizată printr-o supraîncărcare a organelor în glicogen). ”Este un copil de cinci ani care este în evidenţa Clinicii de Pediatrie a SCJU de mai mult timp, pentru un deficit de creştere şi de dezvoltare. A făcut mai multe investigaţii, a plecat şi la o clinică din Bucureşti, unde s-a făcut o biopsie hepatică în vederea elucidării diagnosticului. Avem un diagnostic preliminar, însă nu se suprapun toate semnele clinice ale copilului peste diagnostic”, a declarat șeful Clinicii de Pediatrie a SCJU, conf. univ. dr. Cristina Mihai. Astfel că medicii vor să ceară și o a doua opinie de la colegi dintr-o clinică din Turcia, Acibadem, specializată în boli de metabolism. ”În acest scop am solicitat sprijinul managerului şi al Consiliului Județean Constanța pentru a facilita transferul acestui copil în spitalul din Turcia, pentru investigaţii şi un diagnostic cât mai clar”, a spus medicul-șef. Confirmarea sprijinului conducerii SCJU nu a întârziat să apară, managerul SCJU, dr. Dănuț Căpățînă, declarând, în ultima conferință de presă, că va trimite copilul în Turcia, la unul dintre spitalele Acibadem.

”NU MAI AVEM NICIUN LEU” Mama nu are însă nici pașaport și nici măcar bani să-și facă unul. Nici pentru copil nu are bani să-i întocmească actele necesare care să-i permită ieșirea din țară. Întreaga familie trăiește din alocațiile copiilor și din ajutorul de handicap al lui Cătălin, bani mult prea puțini. ”Ne este foarte greu, dar nu renunțăm să luptăm. Astăzi (vineri - n.r.), de exemplu, fetele au mâncat dimineață doar o bucată de pâine goală, iar pentru Cătălin a mai rămas o ciorbă de regim. Nu mai avem niciun leu. Așteptăm să vină alocațiile, dar trebuie să-i iau medicamentele copilului și să plătesc lumina. Nu am mai plătit-o de ceva timp pentru că am fost internată cu copilul în spital. Eu am mai încercat să lucrez cu ziua, dar nu îl pot lăsa singur pe băiat. Are nevoie de mine”, a spus, cu lacrimi în ochi, femeia.

A RENUNȚAT LA GRĂDINIȚĂ Tot din cauza sărăciei, nu a mai putut să-l trimită pe Cătălin la grădiniță. ”Mi-a cerut doamna educatoare caiete speciale, creioane colorate. Nu am avut bani să i le iau, așa că nu l-am mai trimis. Își dorește să meargă, mă tot întreabă când va mai merge la grădiniță. Nu știu ce să-i spun. Mi se rupe inima”, a spus mama. Chiar dacă colegii lui râd de el că este mic și gras, pentru că are abdomenul mărit de volum, el spune că îi este dor de ei și că își dorește să meargă la grădiniță, unde învață să deseneze, să scrie, dar și poezii și cântece. ”Îmi spun că sunt mic și gras, ba chiar un băiat m-a și lovit. Dar eu nu mă supăr. Așa sunt ei”, a spus Cătălin. Copilul așteaptă cu nerăbdare iarna pentru că îi place să ningă, să se joace cu zăpada. Când va fi mare, ar vrea să devină Moș Crăciun, pentru a-i face bucuroși pe toți copiii din lume, să le aducă toate cadourile pe care și le doresc. ”Va veni iarna și nu avem lemne să ne încălzim. O să ne îmbrăcăm mai gros, ne punem mănuși, mai multe perechi de șosete. Ce să facem...”, spune femeia. Și-ar dori să îl poată trimite pe cel mic, din nou, la grădiniță, dar și să aibă ce să le dea să mănânce copiilor și să se poată încălzi la iarnă. ”La noi, aici, în câmp, este o iarnă foarte grea. Zăpada ne blochează, aici, în cătun. Abia dacă poate să pătrundă microbuzul care îi ia pe copii și îi duce la școală”, spune mama.

IZOLAȚI DE LUME Gospodăriile în sat par a fi din lumea a treia, fără garduri, iar căsuțele îți lasă impresia că stau să se prăbușească în orice moment. Nu există biserică, nu există magazin, cabinet medical, farmacie, nu există nimic. Pentru a ajunge la un magazin sau o farmacie, oamenii trebuie să bată câte șapte - opt kilometri, pe jos, până la Tortomanu. ”Două ore și jumătate, cam atât facem până acolo. Merg cu mama să luăm pâine sau să-i luăm medicamentele lui Cătălin. Vara e bine, dar iarna ne este frică să nu ne iasă în cale vreun animal sălbatic, fiind pe câmp, dar este și foarte frig. Ne rugăm să ajungem cu bine. Vreau să fim și noi ca alți copii, să avem ce mânca, să se facă bine Cătălin”, a povestit Andreea, fetița cea mare. Emoționată, nu a putut să-și mai stăpânească lacrimile. A plâns minute în șir, ghemuită pe pat, lângă mama sa. Cătălin a fost cel care a îmbărbătat-o: ”Nu mai plânge, Andreea. O să mă fac eu bine, o să vezi”.

Să-l ajutăm pe Cătălin!

Câteva suflete mai trăiesc în Dropia. Oamenii s-au obișnuit cu viața grea, așa că nu vor să plece. Muncesc cu ziua la singura fermă din zonă. Nu câștigă bani mulți, dar pot supraviețui, spun ei. Bunica lui Cătălin, Culina Ciofu, care locuiește în apropierea casei lui, îi roagă pe toți cei care vor să-l ajute pe Cătălin cu ce pot. ”Mi se rupe sufletul. Cătălin este viața mea. Trebuie să se facă bine, să crească și el”, spune bătrâna. De asemenea, mama lui îi roagă din suflet pe oamenii de bine să contribuie cu ce pot pentru a-i da speranțe că, până la urmă, Cătălin va fi ca toți copiii. Toți cei care pot ajuta familia pot contacta redacția ziarului ”Telegraf” sau pot lua legătura direct cu Mihaela Crețu, mama lui Cătălin, la numărul de telefon 0751/693.765.