Poetul Sorin Roşca s-a născut la Bacău, oraşul lui Bacovia şi a absolvit liceul „Mircea cel Bătrîn” din Constanţa. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR)– Filiala Dobrogea şi a scris, pînă în prezent, numeroase poeme. De asemenea, este tehnoredactor şi redactor la revistele de cultură „Tomis” şi „Ex Ponto”, precum şi consilier al Editurii „Ex Ponto”. De-a lungul timpului, Sorin Roşca a participat la ediţiile Salonului internaţional de Carte „Ovidius”, la numeroase alte Saloane şi Tîrguri de Carte din întreaga ţară şi a cunoscut o seamă de personalităţi ale culturii noastre. Într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf”, Sorin Roşca a vorbit despre realizările sale de pînă acum, precum şi despre noul volum de poezii care urmează să apară, intitulat „Poeme colibri”.

Reporter: Cine v-a insuflat dragostea pentru poezie?

Sorin Roşca : Mama, care a fost studentă la I.A.T.C. Bucureşti, în clasa maestrului Milu Gheorghiu, ea mă învăţase să citesc încă de la vîrsta de cinci ani. Cînd am început clasa întîi, citisem, deja, o jumătate de bibliotecă!

Rep.: Cînd aţi început să scrieţi primele versuri?

S.R.: Am început să scriu în perioada liceului, după ce ne-am stabilit la Iaşi. Cooptat în colectivul redacţional al revistei „Năzuinţe” a Liceului „Mihail Sadoveanu”, trebuia să dovedesc, prin creaţii literare cît mai valoroase, că merit această onoare. Cînd Virgil Teodorescu mi-a publicat cîteva poezii, însoţite de o elogioasă prezentare în revista „Cutezătorii”, am înţeles că joaca s-a terminat, că nu mai există nicio scăpare. Capitala literaturii române mi-a ademenit paşii în Copou şi în sutele de biserici şi mănăstiri străvechi, în Tîrgul Cucului, precum şi către colinele Buciumului, învăţîndu-mă, cu încetişorul, lecţia şoptită de îngerii poeziei. Ca un făcut, soarta mi-a rezervat o nouă mare surpriză: stabilirea definitivă (probabil) la Constanţa, aici unde marea şi cerul, istoria şi mitul, poezia şi legenda nu au niciun fel de graniţe, aici unde se cuvine să calci cu sfinţenie peste pietrele înfiorate de paşii lui Ovidiu şi Eminescu.

Rep.: Aveţi o muză care vă inspiră în creaţiile dvs. literare?

S.R: Există modele, dar nu profesori care să te înveţe cum să scrii poezie. Fiasco-ul total al utopicei „şcoli de literatură” din perioada proletcultistă este un argument suficient de grăitor în această privinţă.

Rep.: Cum aţi început cariera de scriitor la Constanţa?

S.R. : Începuturile mele ca poet, la Constanţa, sînt legate de revista „Tomis”, de cenaclul „Ovidius”, de bunii mei prieteni Alex. Ştefănescu, Mirela Roznoveanu, Ovidiu Dunăreanu, fără sprijinul cărora nu m-aş fi putut integra, într-un timp relativ scurt, în viaţa literară a oraşului de la malul mării. Scriitorii consacraţi ai Constanţei acelor ani - Constantin Novac, Eugen Lumezianu, Nicolae Motoc, Arthur Porumboiu, Petru Vălureanu, Marin Porumbescu, Octavian Georgescu - erau angrenaţi, pe grupuri sau individual, într-un fel de competiţie a orgoliilor atinse de infatuare, care mi se părea caraghioasă prin lipsa ei de sens. În aceste condiţii, şansele de afirmare ale unui tînăr apărut peste noapte printre incomensurabilii maeştri erau aproape nule. Alături de Ovidiu Dunăreanu, Ion Dragomir, Cristian Pricop, Ion Roşioru, Vasile Cojocaru, Ştefan Cucu, Gabriel Rusu, am ales strategia impunerii prin valoarea textelor publicate în mai toate revistele de cultură ale ţării, participînd la concursuri literare, cîştigînd numeroase premii importante, venind în contact cu mari scriitori, cu o întreagă generaţie de tineri care, astăzi, sînt nume consacrate în literatura română. La Constanţa, cu mici excepţii, se părea că nimeni nu auzise de altruism, de prietenie şi generozitate, de înţelegere şi respect. Tocmai de aceea nu trebuie să mire pe nimeni faptul că, în momentul de faţă, din punct de vedere al recunoaşterii la nivel naţional, sîntem atît de puţini...

Rep.: Care sînt personalităţile literare cu care aţi interacţionat de-a lungul anilor ?

S.R.: În cei 13 ani cît am lucrat ca reporter la revista „Tomis”, am avut ocazia să cunosc numeroase personalităţi ale culturii şi ale literaturii române. Pe Marin Sorescu, ale cărui poeme le cunoşteam pe dinafară încă din adolescenţă, l-am întîlnit şi am conversat o seară întreagă, cu prilejul unei recepţii oferite de organizatorii Salonului de Carte „Ovidius”, la „Yachting Club”, în Portul Tomis. Părea un copil lipsit de apărare dinaintea unui oaspete, bine „atins” la ureche de paharele golite cu lăcomie, care taman atunci îi amintise că nu fusese primit în audienţă de fostul ministru al Culturii, în urmă cu un an, şi avea chef să-l pună la punct. Laurenţiu Ulici mi-a fost un admirabil prieten, de-a lungul mai multor decenii. Poate voi scrie odată despre întîlnirile mele cu Ana Blandiana, Nicolae Breban, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi, Nicolae Paul Mihail, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu, Dan Cristea, Marius Tupan, Leo Butnaru, Cezar Ivănescu, Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu, Nicolae Sava, George Vulturescu, Adrian Alui Gheorghe, Vasile Andru, mulţi, foarte mulţi scriitori de valoare ai acestei ţări.

Rep.: Publicul pasionat de poezie aşteaptă un nou volum de poeme scrise de Sorin Roşca, cînd va apărea acesta ?

S.R.: Sper ca, în luna aprilie, să lansez un nou volum de mini poeme, intitulat „Poeme colibri”. Este vorba despre o ediţie bilingvă, în limba română şi engleză, la care au colaborat, ca traducători în limba engleză, secretarul de redacţie al revistei „Albatros”, Alexandra Flora Munteanu şi Oana şi Eduard Rosentzveig.