Rep.: Ce înseamnă pt dvs. rolul pe care îl interpretaţi în opera „Carmen”?

Mădălina Diaconescu: Eu am debutat în rolul Frasquita, una dintre prietenele lui Carmen, tot ţigancă. A fost altceva, pentru că, pînă acum, am jucat altfel de roluri. Din punct de vedere vocal, este un rol potrivit stilului meu de voce, iar ca personaj, a fost o experienţă frumoasă. Pînă acum, am avut doar roluri de subretă, cum ar fi Adela din opereta „Liliacul”.

Rep.: Cum a decurs colaborarea cu regizoarea Răsvana Cernat?

M.D.: A fost foarte bine, mai ales că sîntem şi apropiate ca vîrstă. Eu am mai colaborat cu Răsvana Cernat, la opereta „Văduva veselă”, cînd aceasta a fost asistent de regie. A fost inovatoare, a venit cu idei îndrăzneţe, cum ar fi aducerea focului şi a apei pe scenă, prin amenajarea acelei fîntîni şi prin aducerea unor găleţi cu foc şi a torţelor, în actul al III-lea. Am avut o colaborare foarte bună.

Rep.: Cum a fost să jucaţi alături de cunoscuta mezzosoprană Gabriela Hazarian?

M.D.: Gabriela Hazarian a jucat rolul Carmen de 50 de ori, aşa că experienţa şi-a spus cuvîntul. Şi-a ajutat colegii cît a putut de mult şi totul a decurs foarte bine. Experienţa ei ne-a ajutat şi pe noi, cei care am făcut parte din distribuţia spectacolului.

Rep.: De cîte ore de repetiţii are nevoie un artist pentru a se prezenta pe scenă la un nivel înalt?

M.D.: Este nevoie de foarte multe repetiţii, atît pentru un rol mic, cît şi pentru un rol mare, pentru că trebuie să fii foarte bine pregătit atunci cînd te prezinţi în faţa publicului.

Rep.: Care sînt sacrificiile pe care le face un solist de operă?

M.D.: Face foarte multe sacrificii. Un artist tînăr îşi canalizează toată energia, forţa, atenţia şi timpul liber, atunci cînd există, către studiu. Practic, renunţi la tine, ca persoană. Te gîndeşti la persoana ta prin prisma rolurilor pe care le interpretezi. Familia joacă un rol foarte important, pentru că factorul emoţional este cel mai important în această meserie. Trebuie să ai un moral foarte ridicat atunci cînd te afli pe scenă, pentru ca atunci cînd se ridică cortina să poţi înfrunta toate privirile spectatorilor.

Rep.: De ce are nevoie un tînăr artist pentru a avea o carieră de succes în acest domeniu?

M.D.: Am jucat în opereta „Liliacul” alături de Florin Diaconescu, care mi-a spus că îţi trebuie : „Un dram de noroc şi un impresar bun, ca să reuşeşti”. Cred că avem de învăţat de la artiştii experimentaţi. Am jucat în „Nunta lui Figaro”, „Don Giovanni” şi „Carmen”, alături de Elena Rotari şi am avut foarte multe de învăţat de la ea. De asemenea, cred că noi, artiştii tineri, am avut ocazia să acumulăm experienţă şi de la soliştii din Bucureşti, alături de care am jucat în diverse spectacole. Este nevoie şi de o pregătire asiduă. În meseria aceasta este ca şi în sport: nimic nu trebuie să te prindă pe picior greşit, tot timpul trebuie să fii pregătit. Este nevoie de încălzire, ca la sportivi.

Rep.: Doriţi să le transmiteţi un mesaj cititorilor cotidianului „Telegraf”?

M.D.: Îi aşteptăm cu drag pe constănţeni să vină la operă.