Zilele trecute, Ludovic Orban a fost convocat la Palatul Cotroceni pentru discuții privind un plan de declanșare a alegerilor anticipate. Conform intenției declarate atât de Ludovic Orban cât și de alți membri ai PNL, alegerile anticipate parlamentare ar urma să aibă loc odată cu alegerile locale, la 1 iulie.

Prima întrebare care rezidă din acest eveniment este: Cui folosesc alegerile anticipate? Cetățenilor români, nu cred, având în vedere faptul că, în momentul în care se pun la cale aceste planuri, la orizont nu se întrevede nicio criză de guvern, iar intenția de declanșare a alegerilor anticipate este chiar a celor care în momentul de față guvernează România, ceea ce excede logica politică. PNL-ul și, prin el, Klaus Iohannis sunt la conducerea României și par să își ducă la îndeplinire ideile politice și de administrare a țării fără măcar a fi incomodați de vreo formațiune politică.

„Guvernul meu” e bine-mersi pe scaune, Câțu duce voios paritatea leu - euro spre 5 lei, deficitul bugetar e atât de mare încât a intrat în atenția Comisiei Europene, reforma socială (pensii, salarii, alocații mărite) este ușor amânată spre Sf. Așteaptă și nimeni nu are chef să declanșeze o criză, care ar justifica anticipatele.

Nici măcar PSD nu îi incomodează. În afara unor declarații plictisitoare ale președintelui interimar al PSD, Marcel Ciolacu, declarații care, fie vorba între noi, pot fi un somnifer natural, nu există un grup politic care să pună „bețe în roate” planurilor lui Klaus Iohannis care are PNL-ul ca principal instrument.

În acest context, singura explicație logică a „anticipatelor” este teama actualilor guvernanți ca nu cumva în noiembrie, la alegerile generale, să nu se repete evenimentul din 2016, când după un an de guvernare tehnocrată a guvernului condus de Dacian Cioloș, social democrații au obținut 46%. De fapt, declanșarea alegerilor anticipate sunt un calcul politic care nu ține cont de interesele electoratului, a contribuabilului, a dezvoltării României, ci este izvorât din teama de a pierde puterea prematur, prin erodarea rapidă a popularității, erodare care are la bază măsurile antipopulare și de stopare a dezvoltării României, pe care acest guvern trebuie să le ia în acest an.

Concluzionând, de fapt alegerile anticipate servesc interesele grupului politic aflat la putere reunit sub sigla PNL și cu Klaus Iohannis pe post de dirijor.

Ei bine, eu cred că această temere este falsă! Pe scena politică românească nu există partid care în 2020 să mai cumuleze opțiunea electorală a unei majorități substanțiale. Cu un PSD care nu găsește traiectoria, aflat într-o criză de leadership și cu alte partide de opoziție nesemnificative ca procent electoral, PNL are toate șansele să câștige alegerile la termen, dar aceste alegeri vor fi câștigate la cea mai mică rată de participare din istoria electorală recentă a României. De ce? Pentru că procentul cu care Klaus Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale îi dă PNL o „zestre” electorală majoritară, dar iluzorie prin volatilitatea ei. Ori tocmai asta e spaima, volatilitatea majorității, care în noiembrie va forța PNL să facă guvernul alături de alt partid, probabil USR, o formațiune politică ce din aliat a devenit principalul concurent al PNL.

Dincolo de acestea, declanșarea alegerilor anticipate ar însemna și încă o încălcare a Constituției României și a regulilor constituționale.

În 2012, prin Decizia nr. 51, CCR a respins o ordonanță a guvernului condus de Emil Boc și a declarat-o neconstituțională, arătând faptul că organizarea alegerilor generale și a celor locale în același scrutin electoral nu este posibilă. Practic, CCR a constatat încă din 2012 că orice act normativ care prevede comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) privitoare la obligația de respectare a Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 37 privind dreptul de a fi ales, interpretate în concordanță cu prevederile art. 21 alin. (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 25 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie.