NATO are de ieri un nou lider, în persoana fostului premier norvegian Jens Stoltenberg. Acesta a preluat mandatul de cinci ani de la predecesorul său, danezul Anders Fogh Rasmussen, care a beneficiat de un mandat extins de cinci ani și câteva luni la conducerea alianței. Jens Stoltenberg preia mandatul cu misiunea de a demonstra, în anii care urmează, că poate limita eficient agresivitatea Rusiei și că poate determina țările aliate să crească bugetele armatelor. Devenit acum al treisprezecelea secretar general al Alianței Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg a fost în perioadele 2000-2001 și 2005 - 2013 premier al Norvegiei. În vârstă de 55 de ani, Stoltenberg s-a remarcat în timpul campaniei electorale de anul trecut din țara sa, când s-a deghizat în taximetrist pentru a afla ce cred alegătorii despre Guvernul său. Peripeția a fost filmată și folosită în campania electorală. Ulterior, s-a aflat că aproape jumătate dintre clienţi au fost plătiţi de staff-ul său. Jens Stoltenberg a pierdut alegerile şi a demisionat de la conducerea Guvernului. Notabil este însă și faptul că actualul șef al NATO nu s-a aflat de la început de aceeași parte a baricadei cu susținătorii alianței. Între timp, el și-a schimbat viziunea politică. Stoltenberg este nevoit să ducă mai departe acum traiectoria trasată deja de predecesorul său în ceea ce privește relația NATO cu Rusia, în contextul crizei prelungite din Ucraina. Anders Fogh Rasmussen a menținut un discurs dur împotriva Kremlinului de la începutul crizei ucrainene, fapt ce a contribuit la conturarea imaginii unei Alianțe care revine la originile sale, apărarea colectivă în fața Rusiei, la fel ca în timpul Războiului Rece. Cei 28 de lideri aliaţi au decis la începutul lui septembrie, în cadrul summitului din Ţara Galilor, să doteze NATO cu un "plan de reacţie" care să permită mobilizarea de trupe în câteva zile în caz de agresiune, de consolidare a bazelor din țările baltice şi Polonia şi de a asigura o "prezenţă continuă" a aliaţilor în Est organizând rotaţia trupelor şi prepoziţionând arme şi echipamente. Dincolo de asta, oficialii NATO vor să păstreze deschisă calea negocierilor diplomatice cu Rusia pentru eventuale colaborări viitoare pe teme precum terorismul, conflictul din Siria, proliferarea nucleară, Afganistanul. Principala provocare a NATO va fi găsirea tonului potrivit pentru a se adresa Rusiei, acuzată că desfăşoară un "război hibrid" în Ucraina, care combină o intervenţie militară neasumată, o propagandă antioccidentală virulentă, o alternanţă de şantaj şi concesii şi atacuri informatice. "Stoltenberg ştie să le vorbească ruşilor", aprecia un diplomat al Uniunii Europene. "Norvegienii au frontieră comună cu Rusia, ei sunt obişnuiţi să trateze cu marele vecin rus şi o fac cu o anumită filosofie, ceea ce este mai degrabă util în circumstanţele actuale", consideră acesta. În aprilie, NATO a întrerupt orice cooperare militară şi civilă cu Rusia, iar Consiliul NATO - Rusia, un organism de consultare politică creat în 2002, a fost dezactivat.