Alegerile pentru şefia filialei municipale a PNL Constanţa par să fi atins, în materie de voinţă politică, cel puţin aşa reiese din relatările unor confraţi, culmile unităţii de monolit. “Manea - şef la PNL împotriva voinţei sale”. Aşa sună titlul unui articol apărut într-un ziar local. Subiectul s-ar putea să nu fie departe de adevăr. În acest context, parcă îl şi văd pe domnul Dragomir cum îl târăşte de cravată, spre victoria finală, unde în altă parte?, pe Victor Manea. Acesta, într-un exces de voinţă plenară, pentru că se poartă la mai toate partidele, se agaţă cu disperare de toate “cioatele” care îi ies în cale, ţipând că nu vrea să fie preşedinte! Acum, fie vorba între noi, şi domnul Manea, cât o fi el de independent în cuget şi-n simţiri, nu e chiar de capul lui! Pe acest fond de comentariu, îmi persistă în minte imaginea câinelui, care, târât de zgardă, se împotriveşte să intre în cuşca abia inaugurată de stăpân. Ca atare, se propteşte cu labele în prag, refuzând demn un grad sporit de confort… În anumite cazuri, în politică, precum şi în armată, ordinul se “ezecută” nu se discută. Până şi domnul Culeţu, omagiat, pentru faptele sale de vitejie, într-un alt ziar local, a înţeles că disciplina de partid este sfântă. Fostul prefect s-a înscris în competiţia pentru şefia partidului de pe o poziţie inedită. Aceea de războinic al luminii, ceea ce nu s-a mai pomenit, până acum, în PNL. E drept, au încercat şi alţii, Chiriţă, Stan et comp, dar dumnealor nu s-au dovedit a fi atât de talentaţi precum domnul Culeţu. În perioada premergătoare alegerilor, Dănuţ se dezlănţuise de-a dreptul şi de-a latul, agitând paloşul din dotare, împotriva actualei conduceri a organizaţiei judeţene. Spunea dumnealui că ar fi cazul ca domnii care nu au confirmat, adică au pierdut alegerile, indiferent pe ce palier, să plece şi să elibereze, cum se spune, terenul. La momentul respectiv, nu a scăpat de criticile sale nici Victor Manea. Nu are rost, acum, pentru că nu dezgropăm morţii, să mai înşirăm criticile ce i-au fost aduse fostului candidat al PNL la Primăria Constanţa. Până la un punct, trebuie să recunosc, îndreptăţite. Ca şi reproşurile la adresa celor care i-au dus pălăria pe tavă lui Tăriceanu. Înfrângerea suferită la alegerile locale de Manea reprezenta un avantaj enorm pentru Culeţu, cotat, la un moment dat, ca principal contracandidat în disputa electorală pentru şefia partidului. Se ştie că acest episod a umplut paharul nemulţumirilor acumulate de către cei care contestă şi acum prestaţia unor lideri constănţeni. Ca atare, în corida pentru şefia organizaţiei municipale, era de aşteptat ca fostul prefect să-i aplice adversarului său lovitura fatală. E posibil ca eschiva lui Manea, în privinţa candidaturii sale, să fi fost provocată de teama unei confruntări “care pe care” cu Dănuţ Culeţu, în jurul căruia, la ora alegerilor, gravitau toţi răzvrătiţii din PNL. Aşa se explică poate nesfârşitele negocieri de dinaintea votului final. În cele din urmă, principalul combatant a renunţat la luptă pe cale naturală, făcând un pas în lateral. Desigur, ca şi în cuprinsul altor episoade dramatice din existenţa acestui partid, am asistat la o nouă jertfă pe altarul unităţii de monolit. Sigur, curiozitatea profesională nu-mi dă pace în privinţa argumentelor folosite de cei care l-au îmblânzit pe domnul Culeţu, pentru că, în opinia mea, ceva e putred în PNL…