De două zile încoace, analişti şi comentatori dezbat acest subiect spinos. Tema a ajuns la ordinea zilei după încăierarea dintr-un mall bucureştean, deşi problema în sine este mult mai veche, în pofida faptului că apare în actualitate abia acum.

Unele ziare bucureştene au făcut o descoperire incredibilă. Bătăuşii de la Bucureşti au fost eliberaţi fără a fi măcar puşi sub acuzaţie, deoarece judecătorii nu au avut la dispoziţie nicio probă incriminatorie împotriva lor, cu excepţia plîngerilor scrise făcute de ambele părţi. Poate sînteţi la curent şi voi. Carevasăzică, patronul mall-ului era plecat din Bucureşti, fiind weekend, iar angajaţii săi nu au putut livra poliţiei casetele din camerele video de supraveghere, deoarece nu aveau aprobarea şefului! Vă vine să credeţi o asemenea gogomănie? În cazuri de extremă urgenţă, care ţin de interesul public, poliţia poate, are chiar dreptul şi obligaţia, în acelaşi timp, să confişte orice documente sau probe pe care le consideră relevante pentru desfăşurarea unei anchete. Cel puţin aşa se petrec lucrurile într-o ţară normală… În felul acesta, judecătorii şi-au găsit o scuză comodă, însă perfect valabilă, aruncînd pisica în curtea poliţiei.

Din păcate, trăim în România, iar corupţia, iresponsabilitatea „organelor abilitate”, cum ar spune primul ministru cu nume predestinat, sau indolenţa balcanică a tuturor factorilor de decizie lasă loc oricăror speculaţii şi scenarii. Cea mai gravă din multitudinea de ipoteze a fost avansată, cu titluri de-o şchioapă, după cum poate aţi şi văzut, chiar de presă, care suspectează o înţelegere între bătăuşi, indiferent că este vorba de clanul Preda sau firma BGS, pe de o parte, şi unii poliţişti corupţi implicaţi în anchetă, pe de altă parte, cu scopul tergiversării cercetărilor, pentru a avea cineva răgaz să şteargă de pe acele casete din camerele video de supraveghere scenele de bătaie ce ar risca să devină probe penale. Dacă aşa ceva ar fi adevărat, atunci ce ne mai trebuie politiţie în România? Mai bine învăţăm să ne apărăm şi să ne facem dreptate singuri, vorba lui Mircea Badea! Dar, într-o asemenea situaţie, în ce fel de epocă mai putem spune că trăim? Cum s-ar numi ea? „Noua epocă de piatră”, „Evul mediu capitalist”, „Feudalismul computerizat”, „Era junglei SF” ?!?

Atît de rău s-a degradat credibilitatea instituţiilor fundamentale ale statului nostru de drept încît discuţiile au ajuns pînă la nivelul întrebărilor retorice de mai sus… Avem militari neglijenţi, sau poate puşi pe căpătuială, dovadă furtul de la Ciorogârla, avem - Doamne fereşte! - preoţi, din fericire nu chiar toţi, cu morală dubioasă şi vocaţie îndoielnică, aşa cum mai aflăm uneori de la televizor, avem poliţişti corupţi sau incompetenţi, aşa cum o demonstrează ştirile fiecărei zile, avem un sistem de sănătate dezastruos, în care lucrează unele cadre medicale pe care, uneori, le putem numi aproape criminale, aşa cum s-a întîmplat la Slatina, dar şi în alte cazuri, avem profesori care nici măcar nu merită o asemenea nominalizare profesională nobilă, avem magistraţi fie incompetenţi, fie corupţi, ca poliţiştii, avem funcţionari publici indolenţi, prost crescuţi sau obraznici, avem politicieni sau parlamentari care fac greşeli gramaticale în vorbire, avem guvernanţi corupţi, aşa cum a fost cazul Cabinetului Tăriceanu, în ceea ce priveşte scandalul concesiunilor petroliere, avem… Unde se va opri această listă a ruşinii naţionale?

Cred că pe noi, românii de rînd, ne mai apără doar Dumnezeu.