Testarea cu succes de către China a unei rachete antisatelit va obliga Statele Unite să îşi revizuiască întreaga strategie spaţială. Sateliţii de spionaj de care dispun autorităţile de la Washington, ochii şi urechile Pentagonului, par a fi vulnerabili, chiar dacă sînt protejaţi tehnologic "pe ascuns", după testul efectuat de China. Statele Unite ar putea fi nevoite ca în loc să aibă încredere în sateliţi mari să dezvolte versiuni miniaturizate pentru a-şi maximiza şansele de a supravieţui unor atacuri cu rachete.

Statele Unite îşi lansează sateliţii de spionaj în partea inferioară a orbitei Pămîntului, în aceeşi zonă în care se află şi sateliţii meteorologici ai Chinei. Cel distrus la 11 ianuarie a fost transformat în zeci de mii de fragmente spaţiale de o rachetă chinezească cu raza medie de acţiune de tip KT1, care a avut viteza de 76.000 de kilometri pe oră. Administraţia de la Washington cheltuieşte aproximativ 500 de milioane de dolari pentru a construi un satelit de spionaj şi alte 200 de milioane pentru a-l lansa. Prin urmare, printr-o singură lansare, considerată de experţi drept iresponsabilă, din cauza fragmentelor create în spaţiu şi provocatoare în mod deliberat, chinezii au pus bazele unei curse tehnologice.

Toată lumea se fereşte să sugereze că oficialii de la Beijing sînt pe cale de a lansa un război antisatelit, dar după mai multe decenii în care acest tip de armament a fost ignorat, chinezii au readus în discuţie noţiunea de război spaţial. Deşi nu poate concura cu progresele tehnologice americane, o poate submina adoptînd tactici asimetrice. Există şi alte temeri, potrivit cărora China dezvoltă un sistem în care un satelit ar putea fi folosit pentru a distruge un alt satelit. Specialiştii de la Beijing au demonstrat că pot să lanseze succesiv doi stateliţi care să orbiteze împreună. Această tehnologie ar putea fi folosită şi pentru a servi unor interese ostile, ghidînd un satelit către altul.