Cine plăteşte datoriile către furnizorii de electricitate? Aceasta este întrebarea care îi macină pe aceştia, în contextul în care, potrivit Federaţiei Patronale a Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE), firmele de stat şi private, dintre care unele în insolvenţă, au datorii către furnizorii de electricitate de peste un miliard de lei, din care mai mult de jumătate sunt ale CFR. „O problemă majoră rămâne cea privind arieratele companiilor de stat către furnizorii de energie. Unul dintre cei mai mari debitori este în continuare CFR, care înregistra, la jumătatea acestui an, datorii de aproximativ 525 millioane lei către companiile din sectorul energetic. Alte aproximativ 520 de milioane de lei ar trebui recuperate de la clienţi aflaţi în insolvenţă“, se arată într-un comunicat al ACUE. Reprezentanţii ACUE au arătat că furnizorii sunt forţaţi să-i alimenteze cu energie şi gaze pe clienţii în insolvenţă, chiar dacă aceştia nu-şi plătesc facturile. Având în vedere că pentru astfel de clienţi nu există sancţiuni, există pericolul ca rău-platnicii să abuzeze de situaţie. Această tendinţă este valabilă atât pentru clienţii privaţi, cât şi pentru cei de stat. Foarte importantă în acest sens este propunerea de modificare a Codului insolvenţei, prin care clienţii aflaţi în astfel de situaţii să fie obligaţi să-şi achite datoriile, conform sursei citate. Reamintim că ACUE a avut, marţi, o întâlnire cu reprezentanţii FMI, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale, cărora le-a transmis că liberalizarea pieţei de energie, chiar dacă este necesară, va cauza „probleme de suportabilitate“. „Este încurajator că autorităţile române au început să aplice acest calendar de deschidere graduală a pieţei energetice. Suntem de acord cu faptul că ar putea exista anumite probleme de suportabilitate a acestui calendar pentru anumite industrii. Avem înţelegere pentru acest lucru, dar, totuşi, credem că o încetinire a aplicării calendarului nu ar fi tocmai un semnal bun“, preciza ACUE. Liberalizarea preţurilor la energie electrică pentru populaţie are loc în perioada 2013-2017. Statul s-a angajat să asigure protejarea celor mai vulnerabile categorii. În acest angajament intră şi ştergerea datoriilor istorice de care companiile de stat, cu CFR în frunte, au beneficiat. Pe lângă întrebarea iniţială, se mai iveşte, astfel, şi o alta: are statul capacitatea de a acoperi la nesfârşit datoriile istorice ce par fără de sfârşit? Sau, odată cu liberalizarea, un plus mic pe factură ar putea înseamna o datorie mare ştearsă pentru companiile de stat?