Veşti bune pentru cei care au lăsat pe ultima sută de metri grija achiziţionării micului obiect vestitor al primăverii: Târgul de Mărţişoare de pe platoul Muzeului de Artă Populară (MAP) mai este deschis şi astăzi. Totodată, instituţia de etnografie a organizat, la etajul I, şi o expoziţie specială, menită să releve tradiţia legată de simbolul lunii martie, intitulată „Mărţişorul în portul popular”.

Simbol al începutului primăverii şi al unui nou an agrar - la unele popoare, luna martie reprezenta prima zi a anului - mărţişorul a avut, iniţial, funcţia de amuletă, asigurând sănătate şi protecţia împotriva deochiului, a farmecelor şi a acţiunii „soarelui sec”, de unde şi zicala: „cine poartă mărţişoare nu mai e pârlit de soare”. „Alcătuit, iniţial, prin simpla răsucire a două fire textile de culoare albă şi neagră, albă şi albastră sau albă şi roşie, simbolizând, conform legendelor populare, cele 365 de zile pe care Baba Dochia sau Marta le împleteşte în drumul său cu oile la munte, mărţişorului i s-a adăugat, în timp, fie un bănuţ sau inele de metal, purtătoare de noroc, fie o cruciuliţă sau o iconiţă protectoare”, a precizat specialistul MAP, Argentina Bărbulescu. Astfel de mărţişoare, monede sau iconiţe şi cruciuliţe, însoţite de fir bicrom, purtate, în funcţie de zona etnografică, la încheietura mâinii, la piept, la gât, la deget, la pălărie sau la butonieră, în cazul bărbaţilor, pot fi admirate în expoziţia permanentă a MAP.

Răspândit în toate zonele ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea „Sărbătorile la români” că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege copiilor, la 1 Martie, o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână.

Obiceiul purtării şi dăruirii mărţişorului este întâlnit deopotrivă la români, aromâni - marţul -, bulgari - marteniţa -, albanezi şi ucraineni. La români, timpul purtării lui diferă în funcţie de zonă: numai câteva ceasuri, câteva zile, o lună, trei luni sau chiar tot anul. La scoaterea şi aruncarea mărţişorului, odată cu sosirea primelor rândunele sau berze, fetele obişnuiau să spună: „Barză, ia tu boala mea şi dă-mi sănătatea ta” sau „Eu îţi dau negreţele, tu să-mi dai albeţele”. În prezent, mărţişorul se agaţă de ramura unui pom tânăr. Mărţişorul se agăţa şi la gâtul mieilor, viţeilor şi mânjilor spre a-i feri de deochi şi de luarea manei şi chiar la cloşcă, în unele sate din Dobrogea, pentru a avea noroc la cât mai mulţi pui.