Deşi aderarea europeană ar fi trebuit să dea un imbold operatorilor români, prea puţini vor să-şi protejeze produsele tradiţionale. Nici măcar înfiinţarea Oficiului Naţional pentru Produse Tradiţionale şi Ecologice (ONPTE) nu a schimbat prea mult situaţia, astfel că, după ce, primăvara trecută, autorităţile nu primiseră nicio notificare de înregistrare, la sfîrşitul anului 2008, doar 91 de operatori obţinuseră protecţia denumirii unui produs. \"La data de 31 decembrie 2008 au fost înregistraţi 91 operatori tradiţionali, cu produse din următoarele domenii de activitate: lapte - 42%, carne - 25%, pîine - 20%, băuturi - 11% şi miere - 2%\", a declarat Tudorel Baltă, director în cadrul Ministerului Agriculturii. Ministerul Agriculturii a primit, la sfîrşitul lunii octombrie 2008, şi prima cerere pentru obţinerea indicaţiei geografice protejate, care aparţine unui producător de magiun. \"Conform reglementărilor europene, Ministerul Agriculturii trebuie să încheie verificările pentru această documentaţie în termen de 30 de zile, după care o parte a documentaţiei va fi postată pe site-ul ministerului pentru 60 de zile, timp în care orice persoană care are ceva de obiectat se poate opune acordării indicaţiei geografice protejate\", a explicat directorul general al ONPTE, Lucia Romanescu. Potrivit acesteia, în cazul în care vor apărea obiecţii din partea altor producători care fabrică şi comercializează acelaşi produs, ministerul va media între producătorul solicitant al indicaţiei geografice protejate şi opozantul acestuia. Reprezentanta Oficiului a mai spus că, în urma celor 90 de zile, după ce produsul a trecut de perioda de verificare, respectiv de cea de opoziţie, primeşte protecţia la nivel naţional şi sigla specifică indicaţiei geografice protejate, care va apărea pe eticheta produsului. \"După ce primeşte protecţia la nivel naţional, Ministerul Agriculturii va trimite la Bruxelles documentaţia respectivă pentru obţinerea indicaţiei geografice protejate la nivel european, după care produsul intră în aceleaşi proceduri care sînt mult mai lungi\", a adăugat directorul ONPTE. Aceasta a mai precizat că odată obţinută această protecţie, denumirea nu mai poate fi folosită de niciun alt producător care fabrică acelaşi produs, nici măcar la nivel european. \"Odată ce ai obţinut protecţia, ai un confort al traseului produsului tău. Nimeni nu mai poate produce sub aceeaşi denumire. Acum, de exemplu, în Grecia se vinde brînză sub denumirea de telemea de oaie, or se ştie că telemeaua de oaie este un produs specific românesc\", a adăugat Lucia Romanescu.