Cu o singură excepţie, Laura Condur, deputatul Zanfir Iorguş e aproape în grafic în privinţa numirilor oamenilor săi în diverse funcţii de conducere. Sigur, nu i-au ieşit toate ca la carte, motiv de nostalgie pentru perioada în care, doar primar fiind, nimeni nu îndrăznea să-l refuze. Sînt convins că, acum, domnia sa regretă faptul că, într-un moment de încîntare politică, datorată consumului exagerat de acadele cu glazură de imunitate parlamentară, a dat pasărea din mînă pe cioara de pe gard. De altfel, deloc întîmplător, în această perioadă, am auzit vorbindu-se despre dorinţa fierbine a lui Zanfir Iorguş de a reveni în fruntea Primăriei Mangalia! Să aibă oare povestea asta vreo legătură cu deranjul profund din Consiliul Local şi cu atacurile susţinute ale propagandiştilor săi la adresa actualului primar, Claudiu Tusac? Poate că o astfel de perspectivă, care seamănă evident cu mălaiul din visul erotic al vrabiei, a făcut din Ion Mincă un băiat cuminte, bun să-l pui la rană şi manierat! Mă întorc la graficele lui Iorguş. Spuneam că, în mare, în privinţa numirilor pe funcţii, şi-a cam realizat indicatorii personali în materie de promovare. După un scandal de pomină în interiorul PD-L Constanţa, este la un pas să bifeze şi Şantierul Naval 2 Mai. Dacă ar fi să dăm crezare bursei zvonurilor, preferatul său pentru postul de director rămîne un anume domn Griguţă. Numele de Griguţă a mai apărut în vîltoarea luptelor pentru şefia unor instituţii. Dacă listele pe care le-am consultat nu sînt false, reţin că doamna Nicoleta Griguţă, soţia celui amintit mai sus, a fost propusă de domnul deputat pentru a prelua Garda de Mediu. Marea recunoştinţă pesedistă! În cele din urmă, Garda nu s-a predat şi doamna a plecat! Acum, poate în compensaţie, domnul Griguţă pare să fi luat o opţiune serioasă pentru Şantierul Naval 2 Mai, conform informaţiilor obţinute pe diverse surse. Din cîte ştiu, şantierul cu pricina nu mai reprezintă un obiectiv strategic pentru Mangalia, dar, cu toate acestea, se duce o luptă acerbă pentru ocuparea funcţiei de director general! De altfel, pe criza asta, ce mai este de lepădat! Iniţial, titularul pentru acest post era Nae Negrea, unul dintre liderii pedelişti importanţi din Mangalia. Din nefericire pentru domnia sa, a pierdut şi ultima bătălie cu Zanfir Iorguş! Se poate spune că Negrea a tras toate ponoasele de pe urma venirii lui Iorguş din PSD în PD-L, cu tot trecutul lui ţărănist! Pe chestia asta trebuie să poarte recunoştinţă veşnică buldogului Blaga şi lui Stelian Duţu. În mod nemeritat, Nae Negrea a fost persecutat de propriul său partid. Sosit în PD-L cu carnetul de pesedist ofuscat, pentru că nu era băgat în seamă de foştii lui şefi de partid, lui Zanfir Iorguş i s-a încredinţat conducerea organizaţiei municipale Mangalia! Nu am reuşit să aflăm nici pînă în ziua de astăzi criteriile care au stat la baza acestei promovări! Poate a fost preferat pe considerentul că, la acea oră, învîrtea pe inelar şi organizaţia similară a PNL! De atunci, lui Nae Negrea, marginalizat în propriul său partid de un fost pesedist, i-a mers din ce în ce mai rău! Anul acesta, de pildă, nu a prins absolut nimic, cu toate că s-a aflat în cărţi şi pentru conducerea SC Neptun, avînd suficiente recomandări guvernamentale! Degeaba, pentru că Zanfir Iorguş i-a pus “capac” peste tot! Cazul de faţă vorbeşte de la sine despre influenţa celor două personaje în PD-L. De data aceasta, fostul primar a învins detaşat. Cei care i-au facilitat drumul spre această victorie morală s-ar putea să regrete într-o zi. Ambalat bine în aura de învingător, domnul deputat ar putea manevra organizaţia PD-L Mangalia exact în direcţia pe care o doreşte. Desigur, pentru domnia sa, ca, de altfel, pentru întreg partidul în ansamblu, rezultatul alegerilor prezidenţiale va fi decisiv. Indiferent de ceea ce se va întîmpla pînă la sfîrşitul anului, Nae Negrea nu merita să fie marginalizat. Un lucru este cert. Există, în PD-L Mangalia, o grupare consistentă care îl susţine. S-ar putea ca votul respectivei grupări să fie decisiv în disputa pentru preşedinţia organizaţiei judeţene… Aşa că, în final, nu se ştie cine rîde la urmă!