În pragul sărbătorilor Pascale, Mircea Banias îngroapă securea războiului. Degeaba. Sînt unii pedelişti care au chef de harţă şi acum. Nu ştiu dacă pentru domnii respectivi contează prea mult sfînta scriptură. În definitiv, în politică, sînt destui care nu au niciun Dumnezeu. E drept, acum, în PD-L Constanţa e linişte. Cei mai mulţi dintre activiştii cu sămînţă de scandal în ei se gîndesc la mesele pascale îmbelşugate din duminica sfîntă. În tăcere, însă, după un mai vechi ritual pedelist, războinicii luminii îşi ascut săbiile. Desigur, nu pentru a tăia mieii condamnaţi la… proţap. Pe ăştia îi primesc gata ambalaţi. Pe fondul unui peisaj mioritic cu mult drob şi cozonaci de casă, Mircea Banias declară la un post de radio că nimeni nu doreşte să-i ia locul în fruntea partidului! Cum s-ar spune, subit, pe adversarii domniei sale i-a apucat greaţa de preşedinţie! Le-o fi căzut greu pasca de partid! În PD-L Constanţa, după ce cioara a zburat de pe gard, cineva umblă cu oul vopsit! Înţeleg că Mircea Banias ar fi organizat un fel de referendum ad-hoc pe tema “Băi, care vreţi să-mi luaţi locul?” Dezolant pentru mine, la referendumul cu pricina au răspuns doar cîţiva dintre cei bănuiţi că se visează în fruntea organizaţiei judeţene de partid! Înţeleg că domnii chestionaţi au răspuns cu un prelungit şi bovin “Nuuuuuuuuu”. Ba, chiar mai mult decît atît, unii şi-au scuipat în sîn dintr-o superstiţie de partid greu de elucidat! Mă surprinde faptul că printre cei chestionaţi pe această temă se numără şi Titi Chirilă, despre care se spune, nu-i aşa, că este devotat cu trup şi suflet lui Banias, că face parte dintre cei care nu aspiră la şefie, dedicîndu-se total muncii din subteran, bla-bla-bla! Domnule Banias, se poate să pui la îndoială loialitatea lui Titi Chirilă? Stelian Duţu nu a ştiut să aprecieze calităţile lui Titi şi a ajuns unde a ajuns… Se poate? Înţeleg că şi lui Iorguş i-a fost pusă aceeaşi întrebare de către actualul lider al pedeliştilor constănţeni: ”Măi, oameni buni, v-aţi manifestat dorinţa să fiţi preşedinţi?” Cred că deputatul de Mangalia s-a băgat sub masa prezidiului de ruşine. Parcă îl şi văd roşu în obraji, sfios, tremurînd de emoţie, ca un pionier la cules de pepeni, adresîndu-se lui Banias: “Bine, bre, nea’ Mirceo, tocmai pe mine te-ai găsit să pui geana? Să se usuce pădurea Comorova dacă m-am gîndit eu vreodată să-ţi iau locul matale!” Chiar aşa, domnule Banias, ce-ţi veni? Chiar dacă are mîinile pătate cu vopsea de ouă, Zanfir Iorguş încearcă să prindă cioara care a zburat de pe gard şi nu şefia partidului. Dacă era Laurenţiu Mironescu la mijloc, sincer vorbind, l-aş fi bănuit de aspiraţii la gloria eternă… Nu e cazul cu domnul Iorguş, care îşi vede, nu-i aşa?, de pătrăţica lui parlamentară. În schimb, nu trebuie să uităm, este un om de mare omenie. Nu ştiu dacă la referendumul personal al domnului Banias, lansat prin intermediul unui post local de radio, a răspuns şi doamna Maria Stavrositu, dar pentru dumneaei pun eu mîna în foc. Sigur nu vrea să ajungă în fruntea partidului. Eventual, poate prin intermediari, dar, din cîte cunosc, este fidelă cauzei pentru care luptă actualul şef de partid. Mai puţin în perioadele agitate cînd foştii primari pesedişti aruncă la mişto cu pietre în baltă, tulburînd apele în partid. Şi primarii ăştia, ce să zic, s-au învăţat să-i zgîndăre pe unii şi pe alţii! La prima vedere, demersul radiofonic al domnului Banias pare a fi rezultatul unei beţii de cuvinte. În realitate, tema legată de şefia partidului este una cît se poate de reală şi de spinoasă în PD-L Constanţa. Cu siguranţă, ea va reaprinde flacăra revoluţiei în această formaţiune politică. Mesajul lui Mircea Banias este unul cît se poate de incisiv şi de concret: ”Băieţi, vreţi sau nu vreţi, eu îmi doresc să rămîn preşedinte”. E un semnal de alarmă pentru cei care sperau ca domnia sa să urmeze exemplul avocatului Popescu, fostul interimar, care şi-a dat demisia. Şi încă ceva, se pare că Banias şi-a întărit poziţia la centru… Nu-i aşa că îţi vine să baţi în oul de lemn al PD-L?!