Cea de-a doua ediţie a Festivalului Naţional de Film Românesc (FNFR), eveniment organizat de Consiliul Judeţean Constanţa, Fundaţia Fantasio Constanţa şi S.C. Aleea Film, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, îşi desemnează câştigătorii, în această sâmbătă, de la ora 20.30. Până atunci, publicul mai poate urmări, în Kupolla Ballroom a Pavilionului Expoziţional Constanţa, între orele 10.00-14.00, peliculele din competiţie, iar după gala de premiere, cinefilii sunt invitaţi la proiecţia filmului câştigător. Despre competiţia din acest an, dar şi despre necesitatea de a avea la malul mării un festival dedicat cinematografiei româneşti, vorbeşte, într-un amplu interviu acordat cotidianului „Telegraf”, preşedintele juriului, prof. univ. dr. Manuela Cernat.

Reporter (Rep.): Cum vi se pare cea de-a doua ediţie a Festivalului Naţional de Film Românesc, din punct de vedere competiţional?

Manuela Cernat (M.C.): Mi se pare un lucru absolut minunat că s-a reuşit continuitatea acestui Festival Naţional de Film Românesc, iar ediţia din acest an reflectă imaginea actuală a producţiei de film românesc, destul de inegală, destul de împrăştiată ca mod, ca forţă de producţie. Dar, din nou, un miracol în peisajul cultural românesc îl reprezintă câteva filme absolut excepţionale. Ca întotdeauna - aşa cum în ultimul secol, România, cu mijloace puţine, a reuşit totuşi să ofere lumii vârfuri culturale, artistice şi intelectuale - în producţia cinematografică din acest an avem câteva filme absolut excepţionale.

Rep.: Despre ce producţii este vorbă?

M.C.: Este vorba despre filmul „Ceva bun de la viaţă” în care Dan Piţa se afirmă din nou ca un mare maestru al filmului românesc - probabil că în acest moment el este cel mai bun regizor de film al României, atât pe plan naţional, cât şi internaţional. De asemenea, în competiţie se află filmul de animaţie „Crulic - Drumul spre Dincolo” al Ancăi Damian, un film excepţional ca formulă artistică şi nu mai puţin ca mesaj de dimensiune universală. De asemenea, avem „Visul lui Adalbert” al tânărului Gabriel Achim şi foarte multe filme de scurtmetraj, documentare şi filme studenţeşti. Este o competiţie importantă şi extrem de ilustrativă pentru starea actuală a filmului românesc, pentru stagiunea trecută.

„NUME NOI, PERSONALITĂŢI PUTERNICE”

Rep.: Cum se prezintă tinerii absolvenţi ai şcolilor de film din România?

M.C.: Sunt nume noi, personalităţi puternice, foarte diferite stilistic, dar nu este mai puţin adevărat că, privind în ansamblu, n-aş spune că este anul cel mai fast.

Rep.: Era necesar un Festival Naţional de Film Românesc la malul mării?

M.C.: Da, pentru că, la Mamaia, în 1964, a fost inaugurat primul festival al filmului naţional, iar în 1965 s-a inaugurat primul festival internaţional al filmului de animaţie, două competiţii prestigioase. Din păcate, după doar doi ani, Elena Ceauşescu, foarte enervată de prezenţa acestor festivaluri la malul mării, le-a considerat ca fiind nişte manifestări frivole care nu cadrau cu morala socialistă şi cu vederile sale asupra culturii şi le-a interzis, pur şi simplu. A urmat apoi, în 1978, Festivalul de Film pentru Tineret de la Costineşti. Din păcate, după 1990, acest festival a fost... torpilat de forţe şi interese economice. De aceea sunt atât de fericită, că acum, iată, Festivalul Naţional de Film Românesc are continuitate, este la a doua ediţie, şi trebuie să mulţumim Consiliului Judeţean Constanţa pentru că, în această perioadă de criză economică internaţională, a reuşit să reunească la startul competiţiei cele mai interesante filme şi cei mai importanţi regizori din România.

Rep.: Ce mesaj le transmiteţi cinefililor de la malul mării, turişti şi constănţeni?

M.C.: Îi îndemn să fie în continuare solidari cu cinematograful românesc, să aibă încredere în cineaştii noştri, să meargă să le vadă filmele, pentru că cinematograful în absenţa publicului căruia îi este destinat nu poate supravieţui, pentru că o cinematografie fără spectatori în propria ţară este condamnată la dispariţie.