Frédéric Boyer este noul delegat general al secţiunii Quinzaine des Realisateurs - Cannes, urmînd lui Olivier Père, care părăseşte acest post, conform regulamentului. O face spre a se instala la Locarno, în calitate de delegat artistic al marelui festival elveţian. Frédéric Boyer a făcut parte din echipa ultimilor cinci-şase ani de la Quinzaine, însoţindu-l pe Olivier Père la ultima vizită a acestuia la Bucureşti. Am stat de vorbă la Cannes, în ziua anunţării palmaresului 2009 al secţiunii, cînd, practic, frîiele de la Quinzaine erau preluate de noul delegat general.

Reporter: Vă aşteată o misiune grea, dle Frédéric Boyer. Veţi parafa direcţia noului cinematograf mondial din următorii cinci-şase ani.

Frédéric Boyer: Este adevărat, dar mi-am făcut antrenamentul alături de Olivier şi de o echipă cu care voi continua. Cunosc peisajul, aşa că mă voi orienta cu promptitudine în teren.

Rep.: Aş dori să stăm de vorbă despre filmele tinerilor autori români afirmaţi la Cannes.

F. B.: E de spus că anii au trecut mai întîi pe la Quinzaine. În 2006, a fost Corneliu Porumboiu, cu „A fost sau n-a fost?\", iar în 2008, Radu Muntean, cu „Boogie\", dar sînt şi alţi autori români importanţi, şi nu mă gîndesc acum la cei deja foarte cunoscuţi, precum Cristian Mungiu, să zicem. Am văzut „Pescuit sportiv\" de Adrian Sitaru şi mi s-a părut un film de calitate.

Rep.: De altmiteri, dl. Olivier Père, ţinînd pesemne seama că „Valuri\" a obţinut „Lepardul de mîine\", l-a invitat pe Adrian Sitaru în juriul secţiunii de la ediţia din august 2009 a Festivalului de la Locarno.

F. B.: Adrian Sitaru este descoperirea celor de la Locarno şi se cuvine să fie promovat. De fapt, şi pe la Quinzaine au trecut multe nume româneşti. Lucian Pintilie este mai mult decît un simbol, al secţiunii noastre şi al Cannes-ului, precum şi al cinematografiei româneşti în ansamblu.

Rep.: Acceptaţi o încercare de a prezenta caracteristicile acestui nou cinematograf românesc?

F. B.: A avea o anumită detaşare ca şi un umor special faţă de lucruri. Exemplul cel mai recent este „Poliţist. Adjectiv\" de Corneliu Porumboiu. La sfîrşitul filmului, în secvenţa din biroul poliţistului, remarcăm o viziune excepţională, tematic şi filmic, ca imagine a birocraţiei în general, cu precădere a celei din Europa de Est. Mai poate fi vorba de o direcţie de conţinut, foarte proaspătă şi extrem de realistă.

Rep.: Pe această trăsătură s-au făcut apropieri cu alte cinematografii europene, dar, să reţinem, din alte epoci.

F. B.: Într-adevăr, se pot face trimiteri la cinematograful polonez al lui Polanski şi Kieslowski, găsim un pic de absurd în manieră cehă.

Rep.: Pot fi detectate şi influenţe franceze...

F. B.: Noul val francez are şi efecte întîrziate, benefice. Cineaştii români deţin arta senzaţiei, pe aceea a planului, a mizanscenei, ca şi, nu mai puţin, a geografiei. Din punctul acesta de vedere se pot apropia de portughezi. Contează la ei, înainte de toate, punerea în cadru, mizanscena. Apoi, ştiu să „iuţească” planurile, fac să funcţioneze relaţia cu exteriorul cadrului. Este un cinematograf pe cît de interesant tematic, pe atît de spectaculos, la nivel ludic. Şi mai este ceva, deosebit de important într-o perioadă de criză: arta producţiei cu bani puţini.

Rep.: Ar putea fi luată în calcul şi arta difuzării.

F. B.: Fără îndoială. Mungiu mi-a explicat cum a procedat pentru a-şi distribui, în România, filmul încununat cu Palme d\'Or. A găsit soluţia „caravanei cinematogarfice\". Ştiu că este o mare problemă absenţa sălilor de cinema. În ciuda acestor dificultăţi, în mod surprinzător, filmul românesc renaşte, totuşi, ca artă.

Rep.: Am văzut, zilele acestea, mai toate scurtmetrajele româneşti de la Short Film Corner şi pot să remarc o diversitate de abordări la cei mai tineri, la ultimii veniţi din şcoală.

F. B.: Diversitatea aceasta reprezintă, desigur, un alt atu. Dovadă este afirmarea rapidă a lui Adrian Sitaru, aşa că ne aşteptăm la noi surprize.

Rep.: Poate că, în felul acesta, în 2010, la Quinzaine, ar putea să intre în program nume noi de cineaşti români.

F. B.: Ce pot să vă spun este că noi începem deja, foarte repede, căutările. Diferă situaţia de la an la an şi de la ţară la ţară. România cinematografică este, însă, mereu un punct de atracţie, aşa că ne-am bucura să putem aduce din nou la Cannes alte şi alte producţii interesante.