O specie de cintezoi din Insulele Galapagos, păsări care l-au inspirat pe celebrul naturalist britanic Charles Darwin să-şi postuleze teoria evoluţionistă, oferă, în prezent, o preţioasă confirmare a acesteia, suferind o mutaţie evolutivă pentru a se adapta mai bine la mediul în care trăiesc. Reprezentanţii unei specii de cintezoi de mărime medie, botezaţi chiar cintezoii lui Darwin, au suferit o mutaţie evolutivă, dezvoltîndu-şi ciocuri de dimensiuni mai mici, pentru a face faţă în competiţia pentru hrană, intrării în lanţul trofic al habitatului din Galapagos a unui rival, un cintezoi de dimensiuni mai mari.

Modificarea dimensiunilor ciocului demonstrează că speciile care se află în competiţie pentru hrană într-un areal determinat pot trece prin modificări evolutive, a explicat biologul Peter Grant de la Princeton University, într-un articol publicat vineri în revista "Science". Peter Grant a studiat cintezoii lui Darwin timp de mai mulţi ani şi a înregistrat primele schimbări morfologice ale acestora ca o reacţie la o perioadă de secetă care a făcut ca hrana să fie greu de găsit. Este foarte rar pentru oamenii de ştiinţă să aibă şansa de a documenta schimbările morfologice ale unui animal, ca reacţie la competiţia pentru hrană. De cele mai multe ori, aceste modificări se produc atunci cînd membrii unei specii migrează într-un nou habitat, atunci cînd are loc o schimbare majoră de climat sau cînd sursele de hrană devin mai puţine sau chiar se trece la un nou tip de hrană, a explicat şi Robert C. Fleischer, genetician la Smithsonian's National Museum of Natural History din Statele Unite ale Americii.

Cu siguranţă că avem de-a face, de această dată, cu un caz bine documentat de microevoluţie, a mai adăugat Fleischer, care a făcut parte din echipa de cercetători condusă de Peter Grant. Acesta a studiat populaţia de cintezoi de pe Insula Daphne din Galapagos, unde specia Geospiza fortis nu avea nici un fel de competiţie pentru hrană, putîndu-se hrăni cu seminţe mari sau mici. În 1982, o populaţie de cintezoi mai mari, Geospiza magnirostris, a pătruns în habitatul acestei insule şi a intrat în competiţie cu Geospiza fortis pentru seminţele mai mari ale plantelor Tribulus. Cintezoii din specia Geospiza magnirostris, datorită dimensiunilor mai mari ale ciocului, au reuşit să deschidă aceste seminţe de aproximativ trei ori mai rapid decît reprezentanţii Geospiza fortis, acaparînd, practic, această sursă de hrană.

Situaţia a devenit şi mai grea pentru cintezoii din specia Geospiza fortis în perioada de secetă din anii 2003-2004, cînd rezervele de hrană de pe insulă au fost drastic reduse. Rezultatul a fost o rată mare a mortalităţii în rîndul populaţiei de Geospiza fortis care aveau ciocurile mai mari, rămînînd un nucleu de populaţie din aceeaşi specie de cintezoi care aveau însă ciocuri mai mici, putîndu-se hrăni cu seminţele mai mici ale altor plante şi rămînînd astfel în afara competiţiei pentru hrană cu Geospiza magnirostris. Aceasta este o formă de evoluţie cunoscută sub numele de modificare caracterială, în care procesul de selecţie naturală produce o schimbare evolutivă în următoarea generaţie, a mai explicat Peter Grant.