Campania electorală tinde să devină din ce în ce mai zgomotoasă. Evident, aproape toţi candidaţii dispun de surle şi trîmbiţe. Este perioada în care politicienii au ciocul mare! Nu numai celebra doamnă de la PD-L, care ne ameninţa tot timpul că dumneaei este la putere! Nu mă refer la aia blondă… Personajele pitoreşti au început să se detaşeze de plutonul candidaţilor mult prea sobri şi încrîncenaţi, cum este, de pildă, Zanfir Iorguş, căruia pare să-i fi pierit simţul umorului, în cazul în care avea aşa ceva… Alţii aplică metoda cu care, acum patru ani, Băsescu şi-a netezit drumul spre victoria finală. Fac multă gălăgie pentru nimic şi strigă “Hoţii”! În mod firesc, ţinînd cont de trăirile interioare, evident, ca victime ale tuturor comploturilor care se pun la cale, ei au ciocul cel mai mare. Din toate cele ce se întîmplă electoral în jurul nostru, constat că domnul Gigi Chiru, pedelist de marcă înregistrată, este cel mai furat şi mai oropsit candidat cu putinţă! De multe ori, cînd iese la rampă cu declaraţii sau comunicate de presă, am sentimentul că e Băsescu, cel de la alegerile trecute, cînd ne făcea capul mare pe tema fraudării alegerilor. Şi, trebuie să recunosc, a avut succes. Cum se spune, ne-a îmbîrligat pe toţi! În aceeaşi manieră, domnul Chiru reclamă peste tot că este plagiat, furat şi persecutat de pesediştii care îi rup afişele! Acuzele respectă partitura pedelistă pusă pe portativ de conducerea judeţeană a partidului, pentru că am mai auzit astfel de şlagăre şi în interpretarea domnului Banias. Sigur, e dreptul domnului Chiru să reclame şi la Haga! Mă tem însă că, după ce am trecut de mijlocul campaniei electorale, alegătorii din colegiul unde candidează domnia sa aşteaptă şi la altceva de la dînsul… Notorietatea consolidată, chipurile, pe gura mare, ca să zic aşa, nu rezistă prea mult în timp. Vezi reculul pe care îl resimte din plin Gigi Becali. Domnul Chiru ne-a pus pe gînduri în momentul în care a evitat să răspundă concret la un set de întrebări “afişate” în ziarul nostru. Pe urmă, domnul Chiru şi-a “sonorizat” numele încă din primele zile ale întemeierii noului Consiliu Local Eforie, unde dezbaterile pentru binele oraşului s-au transformat în “lupte de stradă”! Sînt şi alţi candidaţi care încearcă prin tot felul de mijloace să ajungă şi să atingă coarda sensibilă a alegătorilor. Traian Băsescu a jucat de minune rolul celui furat la voturi. Într-o altă versiune, oarecum mai alertă, şi Sorin Oprescu a procedat la fel, pozînd în postura celui mic, care bea lăptic, şi neajutorat. Într-un ziar local, Zanfir Iorguş combătea cu mînie proletară tentativa celor care se manifestă în campanie prin metode securiste. Sînt tot felul de trucuri şi de artificii la care recurg candidaţii aflaţi în cursa pentru un loc în Parlament. Practic, în unele colegii, asistăm la un veritabil război psihologic. Rezistă cine poate. Aud că pe unii a cam început să-i lase nervii. Slavă Domnului, în judeţul nostru, deocamdată, nu s-au înregistrat evenimente ieşite din comun, cafturi sau incidente marcate de violenţă. Cocoşii electorali îşi măsoară forţele în cioc. Cu alte cuvinte, să vedem cine este mai tare în cioc sau în clonţ, după posibilităţi… Independenţii se vaită şi se plîng că le sînt puse beţe în roate peste tot, că le este blocat accesul la mijloacele de propagandă. Singurii care nu se plîng sînt candidaţii de umplutură şi şantajiştii de conjunctură electorală. Cei din urmă, ca şantajişti originali ce sînt, umblă de la un contracandidat la altul cu pîra. Umblă cu pîra şi cu turnătoriile de doi lei. Ameninţă că au documente compromiţătoare pe care le vor publica dacă nu cad la pace cu cel vizat… Pace, pace, dar pe bani! Din categoria celor cu ciocul mare fac parte şi cei care promit cu nemiluita, fără a lua în calcul efectele crizei economice. Toată lumea se adăposteşte de furtună, doar noi, românii, primim asigurări că totul o să fie OK ! Mă gîndesc că este vorba de un OK românesc, pentru că trebuie să urmăm exemplul preşedintelui, care a împrumutat un Logan de la SPP. Cum de ce? Ca să ne dea un exemplu populist pe măsura naivităţii celor care cred că, de cînd cu criza mondială, avem un preşedinte cîrpit în fund, cinstit şi sărac! Asistăm la un nou sacrificiu populist al marelui nostru conducător! Înţeleg că a renunţat la licorile scoţiene. De ieri, domnia sa bea numai “vischi” românesc! Cum să nu iubeşti un asemenea preşedinte!?