De la începutul mandatului său, ministrul de Externe, Adrian Cioroianu, s-a făcut remarcat de mai multe ori prin declaraţii sau gesturi nepotrivite, ceea ce i-a afectat serios credibilitatea. Gafele lui au dus, aproape de fiecare dată, la adevărate scandaluri politice. Nu doar atît, pentru că şi numeroase organizaţii non-guvernamentale i-au cerut premierului să-l demită pe Cioroianu. Chiar şi în interiorul PNL s-a ridicat această problemă, şi nu o singură dată, ministrul figurînd pe lista \"remaniabililor\". Ca „semn al preţuirii pentru toţi cei care muncesc în ţară şi în străinătate”, din păcate, mult prea tîrziu, atît pentru el cît şi pentru cei pe care susţine că îi preţuieşte atît, Cioroianu şi-a anunţat, vineri seară, demisia (de onoare?!) din funcţia de ministru de Externe. Şeful demisionar al diplomaţiei româneşti a anunţat că s-a consultat cu prim-ministrul Tăriceanu, care este şi liderul său de partid, înainte de a face anunţul. Cioroianu a sugerat că retragerea sa ar avea la origine disputele politice, iar demisia sa ar fi un preţ politic pe care nu vrea să îl plătească PNL. (De parcă ar mai conta o gafă în plus?!) Decizia lui survine însă în urma mult mediatizatului caz Crulic şi ca urmare a criticilor dure pe care Tăriceanu le-a adresat cu o zi înainte activităţii Externelor. Cioroianu spune că se va întoarce la catedră (să formeze alte generaţii de gafeuri?) şi la Senat. Premierul a acceptat imediat demisia lui Cioroianu şi a anunţat începerea procedurilor pentru desemnarea unui nou ministru de Externe.

“Gafele” lui Cioroianu

Venirea lui Cioroianu la conducerea MAE a fost marcată de o controversă care pare să fi dat tonul gafelor mandatului său. Pe 19 aprilie 2007, aflat la Belgrad, în prima sa vizită în calitate de ministru de Externe, unde s-a întîlnit cu omologul sau rus, Serghei Lavrov, Cioroianu avea să declare după întrevedere că “facem primii paşi spre normalizarea relaţiilor cu Rusia”. O săptămînă mai tîrziu, la Oslo, secretarul american de stat, Condoleezza Rice, era “prea ocupată” pentru întîlnirea programată de mult. Pe 10 mai, la Berlin, Cioroianu declara că doreşte deblocarea rapidă a discuţiilor cu Republica Moldova privind semnarea Tratatului de Bază, în contextul în care politica externă a României, începînd de la declararea independenţei Basarabiei, a fost respingerea fermă a unui asemenea tratat. În 13 iunie, la Washington, a fost extrem de criticat pentru cele cîteva cuvinte rostite în timpul întîlnirii sale cu secretarul de stat american Condoleezza Rice. După ce oficialul american a comentat atacul asupra moscheei din Samarra (Irak), Cioroianu a participat la declaraţie doar prin încuviinţări laconice de genul “da”, “desigur”, “mulţumesc frumos”. Pe 29 iunie, aflat în Macedonia, Cioroianu a confundat Georgia cu Azerbaidjanul. Ulterior, a fost acuzat de incompetenţă şi amatorism de politicienii români după semnarea Acordului privind facilitarea emiterii vizelor şi a Acordului de readmisie, negociate direct între Republica Moldova şi Comisia Europeană. În octombrie 2007, a lăsat să apară într-un document oficial sintagma “limba moldovenească”. Reîntors dintr-o vizită oficială în Egipt, ministrul a povestit cum, într-un moment de inspiraţie, s-a gîndit că s-ar putea cumpăra o bucată de deşert în care să-i plaseze “în batalioane disciplinare pe cei asemenea lui Mailat”. În Italia, după incidentul Mailat, s-a întîlnit cu românii din Roma, inclusiv cu un recidivist, condamnat în ţară, pe care l-a salutat cu “Să trăiască dom\' Argint!”. Cioroianu a întărit impresia de maestru al gafelor în 12 noiembrie, cînd, după o şedinţă a conducerii PNL, comentîndu-şi declaraţia cu deportarea infractorilor în deşert, a precizat că acest lucru nu se va întîmpla “prea curînd”. I s-a cerut din nou demisia de către opoziţie, iar minoritatea romă l-a reclamat pentru discriminare. Presa a sancţionat şi gestul din timpul vizitei oficiale efectuate în Spania, în 27 noiembrie, cînd a ridicat degetul mare în semn de OK, spunînd “good point”, după ce regele Spaniei i-a spus că sînt născuţi în aceeaşi zi, “o zi fastă”. În 17 decembrie, Cioroianu a trecut, din cauza unei neînţelegeri, pe lîngă o nouă gafă, cînd, în timpul audierilor din comisiile parlamentare de politică externă, era să se declare în favoarea drepturilor colective pentru minorităţi în discuţiile despre provincia Kosovo. În final, situaţia s-a clarificat şi a fost catalogată drept „eroare semantică”. La începutul acestui an, Cioroianu i s-a adresat omologului său sîrb, întîmpinîndu-l la sediul MAE, în prezenţa presei, cu formula deloc protocolară: \"Vuk, my friend\".