Profund ataşat principiilor sale conservatoare, cu trimitere la partidul pe care îl reprezintă, adică PC, domnul Mincă Ion cataloghează întreaga tevatură din Consiliul Local Mangalia ca fiind un... circ al foamei! Cel puţin, la o primă lectură, aşa reiese din declaraţiile sale de presă. Desigur, liderul filialei judeţene Constanţa a Partidului Conservator este foarte supărat pe primarul Tusac. Din această cauză, la unison cu domnii consilieri care se află cu dumnealui de aceeaşi parte a baricadei, a găsit de cuviinţă să blocheze bugetul pe 2010 la mantinelă. În ton cu domnia sa, pot spune că, din păcate, la Mangalia, circul foamei continuă, ceea ce deja este mult prea mult în raport cu răbdarea diminuată a locuitorilor acestui oraş. În opinia mea, cred că s-a întins coarda dincolo de hotarele absurdului, iar efectele nefaste ale acestui joc politic de doi lei se vor vedea în curând. Înţeleg că, prin măsurile adoptate, unele de-a dreptul aberante, au fost eliminate o serie de facilităţi menite să îndulcească oarecum viaţa extrem de amară a mangalioţilor nevoiaşi! Chiar trebuia să se taie în carne vie la acest capitol? Care este raţionamentul acestor exigenţe fără precedent? Sperietoarea cu criza economică sărită din propriile sale balamale? Să fim serioşi, nu era cazul să se exagereze cu unitatea de măsură a absurdului… Dacă Zanfir Iorguş şi-ar fi păstrat scaunul de primar al Mangaliei, mă îndoiesc că s-ar fi ajuns la această criză fără precedent, pentru că apropiaţii săi nu ar fi îndrăznit să-i pună beţe în roate… De-a lungul celor trei mandate dobândite la cârma acestui oraş, a recurs şi dumnealui la diverse strategii menite să îndulcească viaţa unor categorii sociale oropsite. Nu l-am auzit, la vremea respectivă, pe domnul Mincă să fie atât de vehement ca acum şi să catalogheze iniţiativele de acest gen drept circ al foamei! Din păcate, până la un punct, Mincă are dreptate. Circul foamei a fost brevetat de Guvernul Boc, care a adus populaţia la exasperare. Dată fiind situaţia creată pe plan naţional, în care dominantă este sărăcia, e de înţeles disperarea celor care, pentru a supravieţui, se agaţă de orice, inclusiv de toarta unei genţi cu câteva alimente de bază. Nebunia care a cuprins România îi determină pe cei mulţi să acţioneze sub resorturile intime ale disperării. Cu sau fără voia lor, anumite manifestări se pot transforma într-un circ mediatic, mai ales atunci când unele partide încearcă să speculeze un episod dramatic într-un câştig electoral. Dacă unii şi-au făcut astfel de calcule la Mangalia, înclin să cred că au greşit decisiv şi, după cum am mai comentat în cadrul acestei rubrici, la alegerile viitoare vor deconta pe măsura deciziilor luate în Consiliul Local. Ca de fiecare dată când se produc convulsii sociale la Mangalia, privirile tuturor, indiferent de culoarea lor politică, se îndreaptă către deputatul Iorguş. Mult mai direct, Claudiu Tusac declară în presă că domnia sa ar pune piedici bugetului! Desigur, fiind cunoscută rivalitatea dintre cei doi, îl putem suspecta pe primar că este subiectiv, fiind mult prea încălzit de tot acest circ al foamei. Raţionamentul meu este altul. Să presupunem că Zanfir Iorguş nu are niciun amestec în scandalul de la Mangalia, fiind preocupat mai mult de transpunerea în practică a proiectelor Elenei Udrea, mama Turismului, în sudul litoralului. În aceste condiţii, de pe poziţia pe care o ocupă în teritoriu, ar fi putut da un semnal pozitiv în ce priveşte adoptarea bugetului pe 2010, ceea ce ne-ar fi scutit de spectacolul dizgraţios generat de circul foamei. Nu susţine dumnealui peste tot că vrea binele oraşului?