Actorii Teatrului pentru Copii şi Tineret Constanţa se află, în această perioadă, în repetiţii intense pentru spectacolul „Legendele Olimpului”, a cărui premieră va avea loc pe data de 1 martie. Regia spectacolului este semnată de Gavriil Pinte, care se află la prima colaborare cu artiştii constănţeni. Într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf”, regizorul a oferit informaţii despre spectacolul pe care îl pune în scenă la Constanţa, vorbind şi despre rolul pe care îl are păpuşa de animaţie.

Reporter: De ce aţi ales să puneţi în scenă această adaptare după „Legendele Olimpului”?

Gavriil Pinte: Propunerea a venit din partea directorului teatrului pentru Copii şi Tineret, Lică Gherghilescu, şi pe mine m-a interesat această propunere repertorială pentru că, evident, are diverse niveluri educative, fiind vorba despre îngemănarea unor mituri antice, din care ştim că s-a extras o mare parte din cultura europeană. M-a interesat şi pentru că vizează un segment de public ceva mai mare ca vîrstă decît de obicei, este un spectacol care se va adresa în primul rînd elevilor de gimnaziu. Cred că este important pentru copii să afle elemente, motive din cultura europeană, direct de la sursă, cum ar fi panteonul grecesc, călcîiul lui Ahile, cutia Pandorei, calul troian şi aşa mai departe. Scenariul spectacolului nostru este o adaptare a unor informaţii care vin din miturile Grceiei antice, din „Iliada” şi „Oidseea” lui Homer şi din multe alte surse.

Rep.: Cum aţi colaborat cu actorii Teatrului pentru Copii şi Tineret?

G.P.: Cred că există un şablon, toţi regizorii spun că au colaborat foarte bine. Eu sînt chiar încîntat de felul în care am colaborat cu ei. Am găsit o echipă extrem de motivată artistic, extrem disciplinată scenic şi care îşi doreşte performanţe teatrale. Am colaborat extraordinar cu cei 12 actori care fac parte din distribuţia spectacolului şi chiar cred că ei constituie, ceea ce se cheamă în teatru, o echipă. Spectacolul nostru îmbină mai multe formule de teatru, inclusive teatrul de animaţie, ori această formulă nu este posibilă, la modul performant, fără o coeziune exemplară în cadrul echipei, a distribuţiei.

Rep.: Dacă acest spectacol va avea succes la public, vă gîndiţi să faceţi un serial?

G.P.: Este posibil, în felul acesta este gîndit proiectul, ca o ramă în care pot intra mai multe componente din ceea ce numim „Legendele Olimpului”. Din acest prim proiect avem de a face cu înfăţişarea principalelor zeităţi greceşti, mai ales a celor implicate în războiul troian, care este un al doilea segment al spectacolului. Se poate continua cu „Odiseea”, dar şi cu alte elemnte din mitologia greacă, cu este mitul lui Sisi, lui Hercule. Cred că în această formă teatrală, aceste legende ar putea ajunge la public şi ar putea fi reţinute pentru cultura generală şi ar putea înlocui, oarecum, lipsa de lectură.

Rep.: Ce trebuie să facă un regizor, dar şi un actor pentru a capta atenţia micului public?

G.P.: Sînt enorm de multe lucruri pe care un regizor, un actor, toate elementele spectacolului, trebuie să le facă pentru captarea atenţiei. De la felul în care se mişcă un actor sau în care se opreşte din mişcare la modul în care frazează şi pînă la ritmul spectacolului şi aici nu mă refer la viteză, pentru că de multe ori ritmul este confundat cu viteza, toate aceste contribuie la captarea atenţiei.

Rep.: Credeţi că cei mici mai sînt interesaţi să vadă pe scenă păpuşile sau doreşte să-i vadă pe actori dechizaţi în diferite personaje?

G.P.: În spectacolul nostru vor vedea şi păpuşi şi actori. Eu cred că publicul nu ştie foarte bine ce vrea, el vrea valoare, vrea să urmărească ceva expresiv. Spectatorii vor avea surpriza ca păpuşile, obiectele animate din spectacolul nostru, să nu fie conform aşteptărilor tradiţionale. Sînt nişte păpuşi care arată surprinzător pentru nişte copii cuminţi.

Rep.: Într-o perioadă în care jocurile pe interenet şi desenele aminate cu efecte speciale sînt pe placul copiilor, care credeţi că este rolul păuşii, a teatrului cu păpuşi?

G.P.: Dacă este exploatată aşa cum trebuie, în toată lumea, nu doar la noi, teatrul de animaţie cunoaşte, prilejuieşte spectacole de mare ţinută estetică. Şi teatrul cu actorii la vedere se poate face şi bine şi rău şi teatrul de animaţie se poate face bine sau rău. Am făcut un spectacol după „Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte” în care apărea un cal năzdrăvan, iar în momentul în care acesta dispărea din scenă toţi copii plîngeau după cal, care era o păpuşă, un obiect de animaţie. Păpuşa are o fascinaţie aparte, cît va exista omenirea, păpuşa de animaţie va continua să fascineze.