Ciclismul este o lume aparte... asta am trăit şi simţit mergînd în caravana Turului Dobrogei, ediţia a opta, dar prima reluată după Revoluţie. Şi această lume aparte naşte eroi... Eroi au fost Hinault, Indurain, Merckx, Anquetil sau modernii (dar contestaţii) Armstrong sau Pantani! Iar comunitatea română cu pedale a impus în ultimii ani un model... un sportiv desăvîrşit, un om impecabil, un erou al dedicaţiei şi pasiunii fără limite. Numele său este Carol Eduard Novak, are 31 de ani şi este din Miercurea Ciuc, iar povestea sa... incredibilă! Prin agonia şi extazul împletită în ea. Născut pentru sport, ”Edi” a preluat tradiţia familiei (tatăl atlet) şi a Ciucului, învăţînd să patineze, probabil înainte de a merge. Destinul însă i-a scos în faţă un obstacol dramatic campionului naţional la patinaj viteză în plină cursă spre performanţă. Un accident teribil de maşină i-a retezat nemilos piciorul drept. ”M-am gîndit atunci că am o singură viaţă, iar dacă nu profit de ea, a doua şansă nu va mai exista”, povesteşte el. O proteză i-a redat dreptul nu numai de a merge, dar şi de a continua visul performanţei... şi a început să pedaleze, devenind rapid unul dintre cei mai buni ciclişti ai României. Mai mult decît atît, un model pentru tinerii săi colegi de evadare, un model pentru oricine respiră sport. ”Am muncit foarte mult pentru a ajunge aici. Am început ciclismul de cinci-şase ani şi sper să fiu, în primul rînd, un model pentru persoanele cu handicap”, continuă omul ce a devenit, prin talent, muncă şi dedicaţie, mai presus de viaţa ce nu l-a cruţat de lovituri grele. Nici măcar în Turul Dobrogei, unde a căzut într-una din etape, pe care a terminat-o în maşina salvării. ”Nu renunţa niciodată!”, s-a auzit din nou din psihicu-i invincibil şi, julit şi cu cotul umflat, aproape zvîcnind, a fost la un pas (ce ironie amară!) de podium ziua următoare: ”Mă doare, dar n-avem în România atîtea curse şi profit de orice ocazie pentru a pregăti campionatul naţional şi Turul României! Mă bucur că ciclismul se dezvoltă şi în Constanţa. Felicit organizatorii Turului Dobrogei şi sper ca la anul şi peste mulţi ani, cursa să fie din ce în ce mai bună”.

A rămas mereu modest şi dedicat... în pasiunea pentru sport, ca şi pasiunea pentru viaţă. În pasiunea cu care îşi TRĂIEŞTE viaţa! Licenţiat în drept, şi-a deschis în Miercurea Ciuc propria fabrică de echipamente medicale (orteze, faşe şi proteze... pentru că o proteză i-a redat lui pasul către viaţă, iar el oferă această şansă mai departe) şi are, pe deasupra, propria echipă de ciclism - Intersport. Performanţa supremă - cei doi copii şi al treilea pe drum. Iar în sport, rămîne un lider, un învingător, un perfecţionist: ”Am un titlu la Campionatul European pentru persoane cu dizabilităţi, la cursa de fond. Am fost al patrulea la Paralimpiada de la Atena, acolo unde l-am cunoscut pe Javier Otxchoa (n.r. - fost ciclist de elită, cîştigător de etapă în Turul Franţei, a suferit un accident groaznic în timpul unui antrenament, fratele său geamăn murind). La anul, particip la Paralimpiada de la Beijing şi visez să cîştig o medalie, pentru că locul meu este între primii trei”, încheie zîmbind Edi Novak, omul care ne-a demonstrat tuturor că putem fi eroi... că putem şi trebuie să visăm înalt şi frumos... că luptele se cîştigă! Chiar şi cele mai dure...