Clădirile de pe piaţa imobiliară din România vor trebui să dea dovadă de „performanţe energetice” în momentul în care vor fi puse spre vînzare. Oficial, documentul care atestă aceste performanţe se numeşte „certificatul de performanţă energetică” şi cuprinde valori de referinţă care le permit consumatorilor să compare şi să evalueze performanţa energetică a clădirii, adică realitatea costurilor de încălzire. Acest document va trebui obligatoriu prezentat la orice tranzacţie imobiliară. În certificat se vor regăsi detalii despre cît de nouă/bună/sigură este termoizolaţia clădirii din care face parte acel apartament, iar prezentarea lui va fi obligatorie începînd cu anul 2010. „Cei care vor cumpăra vor trebui să fie conştienţi de faptul că pentru o construcţie mai veche, cheltuielile de întreţinere vor fi mai mari şi, pe termen lung, nu tocmai neglijabile. Un cumpărător educat va trebui să ţină cont şi de menţiunile din certificatul energetic al unei clădiri. Va trebui să se gîndească de două ori, mai ales că va avea şi de unde alege” crede Ruxandra Cleciu, preşedintele Asociaţiei Române a Agenţiilor Imobiliare, care este convinsă şi de faptul că piaţa imobiliară a viitorului apropiat va fi influenţată puternic de obligativitatea deţinerii acestui certificat.

Pentru locuinţele noi, certificatul este obligatoriu încă din 2007

Avînd în vedere recomandările Parlamentului European şi ale Consiliului Uniunii Europene pentru aplicarea unor măsuri specifice cu privire la eficienţa energetică a clădirilor, pentru creşterea performanţei energetice a acestora, Legea 372/2005 privind performanţele energetice ale clădirilor a fost deja adoptată. Astfel, ea se va aplica cu începere din acest an, iar documentaţiile tehnice ale tuturor locuinţelor nou construite vor trebui să includă şi certificatul de performanţă energetică. Certificatul de performanţă energetică se emite pentru clădirile de locuit, birouri, şcoli, grădiniţe, spitale, hoteluri şi alte clădiri consumatoare de energie, care se construiesc, se închiriază sau se vînd. „Certificatul este însoţit de recomandări de reducere a costurilor, prin îmbunătăţirea performanţei energetice a clădirii şi este valabil 10 ani de la data emiterii”, a precizat Horia Irimia, secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor (MDLPL). În cazul locuinţelor vechi însă, nu se poate aplica acelaşi sistem şi, drept urmare, pentru acestea, certificatul este obligatoriu începînd din 2010. „Deocamdată, au certificat energetic numai clădirile incluse în Programul naţional de reabilitare termică, adică 670 de imobile, la care se adaugă cele nou construite. Pentru restul, proprietarii trebuie să obţină certificatul energetic pentru a le putea vinde de la 1 ianuarie 2010. Ei trebuie să contacteze un auditor energetic dintre cei aproape 170 autorizaţi, care să le realizeze certificatul”, a declarat Mihai Mereuţă, preşedintele Ligii Asociaţiilor de Proprietari Habitat. În medie, preţul pentru audit la un metru pătrat de imobil este cuprins între 4 şi 7 euro. Dacă ţinem cont de faptul că obţinerea certificatului este obligatorie, că nu există încă reglementări în vigoare care să stabilească toate micile taxe care formează alaiul acestei noi găselniţe birocratice (ordinea în care vor fi auditate clădirile sau măcar legislaţia care să apere pe cetăţean împotriva abuzurilor ce decurg de aici) şi că, în jungla auditorilor energetici există deja trei tipuri de auditori energetici de gradul I, care au dreptul să facă anumite operaţii şi două tipuri de auditori energetici gradul II, care efectuează alt soi de operaţii, probabil că suma reală pe care proprietarul este obligat să o scoată din buzunar va depăşi, fără exagerare, mai multe mii de euro!