Nu mai ştiu cît a trecut de la acea memorabilă după-amiază de august, cînd Sorin Roşca Stănescu şi-a început dezvăluirile, într-un studio de televiziune, în legătură cu presupusul, deocamdată, trafic cu arme la care ar fi participat şi Mircea Băsescu, fratele actualului preşedinte. Probabil că s-au scurs peste două săptămîni, dacă nu chiar mai mult. Ce s-a întîmplat, de atunci încoace? Aproape nimic important, din punctul de vedere al statului de drept!

Presa scrisă şi televiziunile autohtone au disecat subiectul zile în şir, storcînd din această temă extrem de gravă toate implicaţiile şi speculaţiile posibile sau încercînd să facă rating. România a ajuns pe prima pagină a marilor ziare din lume şi în fluxurile de ştiri ale celor mai importante agenţii internaţionale de presă, iar publicul, în primul rînd electoratul român, şi-a epuizat toate resursele de curiozitate, aşteptînd cu sufletul la gură vreo amplă anchetă, dar, mai ales, deznodămîntul ei. Treptat, scandalul „s-a fîsîit”, cum spun jurnaliştii, ca o bombă care şi-a ratat explozia, căzînd, pe nesimţite, în derizoriu. Au existat doar cîteva reacţii publice, cu un aer oarecum şovăitor sau timid, constînd în declaraţii sau comunicate de presă, date de purtătorii de cuvînt sau şefii instituţiilor ce ar fi trebuit să fie implicate în acest caz, care „dezminţeau ferm” orice idee de infracţiune sau legătură cu Băsescu. Totul a culminat cu audierea directorului SRI, George Maior, de către Comisia parlamentară de supraveghere şi control a Serviciului Român de Informaţii, după care Cezar Preda şi directorul serviciului au încercat să calmeze spiritele înfierbîntate ale gazetarilor şi reporterilor de televiziune adunaţi în jurul lor. „Concluzia” este că nu s-a întîmplat nimic ilegal, nimic fraudulos, nimic neconstituţional, iar preşedintele ţării nici măcar nu a catadicsit să dea vreo dezminţire, adică nu s-a sinchisit de toată agitaţia ce s-a produs în jurul familiei sale.

Sentimentul meu este că avem de-a face, de fapt, cu un „clan Băsescu”, pe care instituţiile fundamentale ale statului de drept se feresc să îl atace, din cauza puternicelor sale influenţe subterane, chiar dacă în ultima vreme se speculează că unii ofiţeri din servicii l-au lăsat baltă pe preşedinte. De ce trebuia să izbucnească un asemenea scandal ca să aflăm că Parchetul General are în derulare o anchetă a acestui caz, de cîteva luni, anchetă ţinută la mare secret? Cine, dintre cei „cu scaun la cap”, poate crede gogoriţa conform căreia firma „Ice Age”, patronată de Raluca Băsescu, face afaceri cu transport şi tranzit de arme prin portul Constanţa fără ştirea tatălui sau a unchiului ei? De unde să ai tu, o puştoaică de 25 de ani, atîtea relaţii şi atîta influenţă? Amintiţi-vă că unchiul ei, adică preşedintele de azi al ţării, a recunoscut cu ani în urmă că a transportat, cînd era căpitan de navă, chiar şi armament! Vedeţi cît de veche şi adîncă e filiera?

Dar toate astea nu au nicio legătură cu şeful statului, nu-i aşa, care este „imaculat”, deoarece nici Armata, nici Internele, nici Interpolul, nici serviciile nu au putut stabili vreo conexiune directă şi dovedită între acest scandal şi Traian Băsescu!?! Cu excepţia relaţiilor de rudenie apropiate între membrii clanului, dar asta, desigur, este o bagatelă!... Mă întreb cîte neamuri o mai fi avînd Traian Băsescu şi ce afaceri de tip mafiot se vor descoperi în legătură cu ele în răstimpul care a mai rămas pînă la alegerile prezidenţiale?!