Clasificarea Ocupaţiilor din România, risipă de bani

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Meserii noi şi necunoscute

Clasificarea Ocupaţiilor din România, risipă de bani

Eveniment 27 Februarie 2012 / 00:00 555 accesări

România este sortită pieirii. Aceasta este singura concluzie care poate fi trasă dacă analizăm actele emise de foştii şi actualii guvernanţi. Un exemplu concludent în acest sens îl constituie Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR), realizată de specialiştii Ministerului Muncii, din dorinţa de a ne alinia la standardele internaţionale elaborate de Comunitatea Europeană şi ONU. Ca şi restul actelor normative elaborate de portocalii, documentul reprezintă o imensă bătaie de joc la adresa cetăţenilor, bătaie de joc finanţată din taxele şi impozitele plătite de onor contribuabilul român. Potrivit documentului, „clasificarea ocupaţiilor este operaţia de sistematizare a ocupaţiilor (funcţii şi meserii) populaţiei active”. De asemenea, actul mai prezintă definiţiile ocupaţiei (activitatea utilă, aducătoare de venit pe care o desfăşoară o persoană în mod obişnuit), a funcţiei (activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau execuţie), a meseriei (complexul de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică), precum şi a profesiei (calificarea obţinută prin studii, iar ocupaţia este calificarea exercitată efectiv la locul de muncă). Cu toate acestea, nicio definiţie nu ne pregăteşte pentru ceea ce conţine indexul ocupaţiilor elaborat de specialiştii Ministerului Muncii. Nici nu ar avea cum, în condiţiile în care prima ocupaţie care se află în capul listei este cea de „absolvent învăţământ preuniversitar fără atestat profesional”. Prin urmare, potrivit COR, cei care finalizează cursurile învăţământului preuniversitar şi nu deţin atestat (adică nu sunt calificaţi în nicio specializare) au, fără să se angajeze, o ocupaţie utilă, care le aduce un venit (!!!!). De asemenea, evaluatorul de evaluatori este o ocupaţie utilă în România. În aceste condiţii nu mai este de mirare că nomenclatorul de meserii conţine joburi ca gemolog, a cărui definiţie nu există în niciun dicţionar explicativ al limbii române. Nici măcar ministrul Muncii, Claudia Boghicevici, nu ştie cu ce anume ar trebui să se ocupe un astfel de specialist. Onoarea reprezentanţilor instituţiei este salvată, însă, de specialiştii în resurse umane, care susţin că gemologul este cel care identifică natura şi caracteristicile unei pietre preţioase. Cum altă definiţie nu există, nu putem decât să-i credem pe cuvânt.



12