“Filiera Udrea”, cum sunt numite cele trei agenţii ale căror nume le-am uitat, pe care ministrul Turismului şi Dezvoltării Regionale le-a “infiltrat” în funcţii publice de stat, ca şi cazul senatorului Voicu, recent suspendat de Victor Ponta din PSD printr-o măsură foarte înţeleaptă, reprezintă feţele diferite ale unei singure realităţi balcanice, despre care credeam că şi-a mai diminuat influenţa în ultima vreme. Aiurea! Mi-am făcut iluzii încă o dată…

În România de azi, dacă nu ai “relaţii”, dacă nu “cunoşti pe cineva”, pur şi simplu, nu poţi rezolva nimic! Indiferent dacă este vorba de vreo afacere sau, cu atât mai mult, de cariera politică, asta din urmă însemnând tot bani, îţi trebuie o “pilă”, un “om de legătură”. Ca să nu mai vorbesc de situaţiile penale, în care fără “lobby” eşti ca şi mort, juridic vorbind… Din acest punct de vedere, acum, în ţara noastră există “dreptate socială” sau “egalitatea şanselor”. Cum ar putea nea Castană de la Poplaca, unul dintre personajele mele favorite, pe care nu l-am mai pomenit demult într-un editorial, care încearcă, să zicem, să-şi pună pe picioare o fermă zootehnică modernă cu fonduri europene, să fie “egal” cu politicianul sau unul dintre membrii clientelei politice ai oricui de la Bucureşti?!? Asta e ca în bancul “picioarele gâştei sunt paralele, însă mai ales dreptul”… Sau cum ar reuşi cineva să rămână “nepătat” de suspiciuni, dacă până şi un primar atât de lăudat până nu demult, precum Liviu Negoiţă, a fost dat în vileag că este înconjurat de o caracatiţă pedelistă formată din aliaţi, prieteni politici ori rude?! Adică proverbul “suntem o ţară de cumnaţi” se verifică din nou… Această spirală, răsucită ca un ADN, în care corupţia, politica dâmboviţeană şi capitalismul de cumetrie se împletesc perfect, formează coloana vertebrală a oligarhiei ce conduce astăzi ţara.

Nu mi-am făcut iluzii în privinţa niciunui guvern, niciodată, dar nici în legătură cu vreunul dintre cei trei preşedinţi pe care i-am avut până acum, în schimb m-am iluzionat că sistemul îşi va diminua efectele, pe măsură ce învăţăm regulile democraţiei, însă nicicând n-a fost mai rău decât acum!